Ses visages, ses figures

Datorita ei, am invatat ca mi se poate face super rusine cand ma invita la dans si eu zic "nu". Bine, asta pe la 7 ani, asa.

Datorita ei, am aflat ca se poate dansa "bluz" si fara a tine amandoi mainile intinse inainte, astfel incat nu care cumva abdomenele sa se atinga. Mai mult, nu e obligatoriu ca ceilalti copii sa rada de mine ca dansez cu ea. Si inca, se poate castiga o acadea din chestia asta, daca mai si particip la un concurs de dans - ma rog, numai ea. La Mentiune, baietii nu primesc nimic.

Datorita ei, am remarcat ca e cea mai proasta idee sa ma inchid cu ea in camera si, cand bate cineva la usa, sa o pun sa se ascunda in dulap, pentru ca, dupa ce deschid, ala care a batut in usa se va duce direct la dulap si o va gasi acolo, tinandu-si respiratia, si ma voi simti dupa aia extrem de penibil.

Datorita ei, am aflat ca, la 13 ani, e misto chiar si numai sa ma, na... frec de ea.

Datorita ei, am descoperit ca nu e imposibil sa ii trimit scrisori saptamanal si, dupa aia, din cand in cand, inca doi ani dupa ce am cunoscut-o.

Datorita ei, am simtit ca e nasol tare ca ea sa fie deja combinata si ca degeaba m-am tinut tot liceul dupa ea. N-a facut-o.

Datorita ei, mi-am exersat pentru prima si ultima oara (non)talentul de o agata. Adica, exact stilul - Eu: "Scuza-ma, n-ai un foc? Ea: Ba da, daca reusesti sa aprinzi un chibrit pe pantofii mei. El: Stai asa, ca ma duc sa cumpar o cutie, sa vedem daca merge.." Ce sa zic, odios.

Datorita ei, am vazut cum e s-o faci pentru prima oara. Si am mai remarcat ca, dupa aia, daca usa de la camera e inchisa pe dinafara, ea poate iesi pe geam si intra la vecini, chiar si mahmura fiind.

Datorita ei, am putut sa imi dau seama ca o tura asa, intr-o doara, pe la bucatarie, de revelion, ma poate aduce cu ea in pat. Si de inca o chestie.

Datorita ei, am observat ca, daca vrea sa imi arate cu tot dinadinsul ca e mai desteapta sau ca, ma rog, a citit muuult mai multe carti decat mine, simt tentatia irezistibila de a-i da flit cu prima ocazie.

Datorita ei, am aflat ca, daca arunca un chistoc pe jos, in parc, fix cand trece un gardian pe langa ea, are toate sansele sa-si ia o amenda de 50.000 de lei.

Datorita ei, mi-am dat seama ca, oricat de mult si de bine ne-am regula, momentele in care nu ne regulam sunt mai multe decat primele si ca, daca astea ultimele sunt in majoritate naspa, n-are rost.

Datorita ei, am vazut ca e naspa tare sa flirteze cu un mine in club, de fata cu fostul/actualul, ca aluia i se pune pata si vine sa o stranga de gat, la propriu, acolo, in club.

Datorita ei, am remarcat ca o pot f...e si daca are o greutate care probabil o depaseste pe a mea, cu conditia sa tina picioarele mult desfacute. Dar nu chiar din prima si daca nu se aseaza ea deasupra.

Datorita ei, am intuit ca nu prea e cazul sa fiu tentat cand ea ma vede ca pe un soi de frate mai mare.

Datorita ei, am observat ca o pot f...e si daca ea poarta mai mult decat mine la pantof, ba chiar ma si depaseste oleaca si pe verticala, si pe orizontala. Numai sa fie suficient de intuneric in camera.

Datorita ei, am resimtit cat de naspa poate sa fie ca taranetele de fost, actual, ce-o fi, sa aiba cheile de la casa in care eu dorm cu ea, sa vina dimineata pe la 6 si sa ne f..a cateva labe peste bot la amandoi, in timp ce dormim.

Datorita ei, am constatat ca, daca sunt matol si afara e intuneric, nici nu mai conteaza ca ea e grasa si urata. Totul e sa nu ma prinda zorii langa ea.

Datorita ei, am aflat ca, daca evident e sportiva, daca fac gestul de a ii pune mana pe crestet si daca il interpreteaza gresit, o sa ma doara rau mana dupa ce mi-o va strange tare de tot intr-a ei.

Datorita ei, am simtit prima oara cum e sa iti iei flit din cauza ca esti negativist sau ceva de genul asta. Dar si cum poti redeveni frecventabil cand a doua zi are de prezentat un proiect si se simte sus de tot in plop.

Datorita ei, am vazut ca, in principiu e OK sa ne mai regulam asa, din cand in cand, cand amandoi suntem pe uscat, dar la un moment dat incepe sa devina complet neinteresant.

Datorita ei, am descoperit ca sa ii loveasca un tir masina in aceeasi perioada in care o doare maseaua rau si fix in aceeasi perioada in care proprietara ii cere banii pe chirie in avans pe trei luni, asa, tam nesam, e de rau augur pentru un tip fraier, asa ca mine, care o imprumuta cu destul de multe lovele.

Datorita ei, am aflat ca chiar am o problema cu negativismul asta. Ca poate am imbatranit cam repede, sau ca, cel putin, sunt cam prea serios. Si, pe langa astea, inca o serie de lucruri practice, cum ar fi acelea ca, iacata, in mancare se pune vin de casa, in niciun caz de-ala de cumparat, sau ca spalatul pe dinti dimineata, inainte de a manca, schimba gustul mancarii.

Datorita ei, am aflat ca, uneori, relatiile de prietenie sunt de o mie de ori mai misto si mai durabile decat alea de iubire.

Datorita ei, am invatat ca pot fi si liber.

Si as mai fi avut atat de multe de invatat, dar am petrecut impreuna atat de putin timp...

Leger a propos de laghere

Placandu-mi mie sa citesc carti despre lagare comuniste - in principiu, sovietice, ca doar deh! lumina in ochi vine de la Rasarit, au fost destul de dese momentele in care am incercat sa imi imaginez cum as fi reactionat eu daca as fi trait in acea perioada in care erai luat cu duba uneori ziua in amiaza mare, dar de cele mai multe ori pe la 3-4 dimineata, si mai apareai, daca mai apareai, peste 10-20 de ani, dar imbatranit cu mult, mult mai mult, de atat.
Si imaginandu-mi eu asa, am ajuns, in principiu, la concluzia, ca vezi Doamne, as fi rezistat, ca as fi scapat cu viata si, eventual, nu cu foarte multe apasari morale. Ma vedeam in locul unui zek (detinut) dus unde altundeva decat in Kolîma (am si eu o obsesie...) si ce imi ziceam eu? Pe acolo erau multi, multi caini de paza, si rai ai dracu' Asta-i buna, le ziceam, nu stiu, cutu-cutu, sau poate le-as fi parut simpatic . Aer irespirabil? Ieseam pe afara. Nemancare crunta? Gaseam eu ceva, se mai puteau face combinatii si daca nu, rumegam iarba (oricum, si adevaratii detinuti faceau asta, ba inca faceau bine ce faceau, ca mai prindeau astfel o vitamina, ceva). Daca imi era frig-frig, ma imbracam in coaja de copac, in lipsa de altceva. Iar daca m-ar fi sculat cineva in miezul noptii in bataie, dadeam si eu, sau nu stiu, ma fofilam eu cumva. Si tot asa... nu mai continuu, ca, desi e senin si soare afara, cred ca ma loveste vreun traznet sau se aseaza vreo furtuna de zapada pe scafarlie, ca in desene animate.

Sa le iau pe rand? Offf...

Caini de paza
Ce caini de paza, antrenati sa sara direct la beregata? Mie mi-e frica si de astia maidanezi. M-au inconjurat odata trei, daca trei caini pot inconjura ceva, i-am luat eu cu cutulica in sus, cutulica in jos, pe dracu', latrau ca turbati, tot se apropiau si nu mai stiau cum sa ma haleasca. Sincer sa fiu, habar nu am cum de nu mi-au compostat fundul in noaptea aia.

Aer irespirabil
Acum vreo doua saptamani a plouat rau. Am luat doua statii troleul. N-avea aer conditionat, normal. Inauntru era sauna sau, mai degraba, asa, un fel de toaleta in care s-a turnat apa fierbinte direct peste... Miros de transpiratie, de apa statuta si de pisica plouata. Noroc ca aveam de mers doau doua statii, ca la mai multe cred ca nici nu rezistam.

Mancare
De ceva timp, am gastrita, sau ceva, vreun soricel prin burta, ca pe la 13-14 asa ma ia o foame, de mi se impaienjenesc ochii in cap. Saptamana trecuta o sfeclisem rau, ma simteam ca dracu', nu aveam energie... ce energie, ca abia ma mai tineam pe picioare. Si culmea, mancasem de dimineata, adica, de vreo 3 ore. Am luat, evident, pieptul de pui regulamentar, branza proaspata de vaci, iaurtul, ciocolata si merele obisnuite, adica, exprimat in grame, mancarea unui detinut din Kolîma pe vreo jumatate de an. Strict din punct de vedere cantitativ, ca altfel, nu cred ca pieptul de pui la gratar si branza proaspata au ajuns vreodata pe acolo. Dar poate ar fi trebuit sa mestec niste iarba, cine stie...

Frig
Aseara, in camera, cred ca erau vreo 30 de grade. Cu toate astea, stateam invelit in pilota pana la gat, ca aveam geamul de la balcon deschis si, daca ma dezveleam, ma lua cu racori... In Kolîma, daca erau -50 de grade, era numai bine sa te duci la serviciu incaltat cu paslari facuti din anvelopa de tractor. Daca erau -60, se mai gandeau daca sa te scoata, dar de obicei ajungeau la concluzia ca nitica inviorare n-a stricat nimanui, niciodata.

Bataia
Acum cativa ani, la Tulcea, am cunoscut o tipa, evident, din categoria celor cu care nu ar fi trebuit sa ma incurc. Si asta avea (avea? se pare ca avea) prieten, dar erau certati, dracu' sa-i chieptene. Imi zisese ea ceva, de un fost, actual, plm, dar oricum, eu eram oarecum in trecere, oricum urma sa plec peste vreo doua zile, asa ca... Nu am avut cine stie ce trairi nici cand, stand la o masa, cand tipa asta era la toaleta, am remarcat eu un tip asa, gen baiat vanjos de la tara, cum se uita insistent spre mine. Cand s-a intors gagica, hop si asta, s-a infiintat la masa.
"Ce faci, ma?", catre ea.
"Beau o cola", zice ea.
"Bei o cola?"
"Da, beau o cola".
"Nu imi faci si mie cunostinta cu noul tau prieten?"
"Nu".
"Atunci fac eu. Salut, eu sunt Nicu!"
"Salut, eu sunt Kolima (hehehehe)"
Plm... dupa aia, discutii intre ei doi. Peste vreo juma' de ora, se ridica si pleaca. Duca-se.
Am stat toata noaptea pe faleza si, spre dimineata, ma duc sa dorm la ea. Statea la gazda, intr-o casa. Am adormit instant. Frate, cred ca nimic nu e mai naspa decat sa te trezesti cu niste pumni in mecla. Nici nu stiam ce dracu' m-a lovit, dar parea ca nu se mai opreau, si numai nasul mi-l tinteau. Tahui de cap, buimacit de somn si cu 10-15 labe de taranete date din fundul gradinii direct intre ochi (plus ca asta era ceva si prin armata, ostean, plm), spre rusinea mea, n-am mai zis nici miau.

Dar na, cand inchizi "Povestiri din Kolîma", stai intins in pat (singur, nu cu inca vreo 200 de insi, cum era norma in Nord), nu te f..e nimeni la cap, ciugulesti cirese si e cald si bine, daca ti-e sete, te duci si bei apica, daca faci un pipi, te duci si faci un pipi, te gandesti ca, pana la urma, da-o dracu' de treaba, cat de nasol putea sa fie si in minele alea sau la taieri de padure?

извините, Варлаам Шаламов!

Ce trist... Daca dai pe google o cautare dupa "Povestiri din Kolîma", al doilea rezultat e linkul incoace... Sincer, nu mi se pare drept. Despre o carte fundamentala (alaturi de "Arhipelagul Gulag"), asa cum este cartea lui Varlaam Salamov, sa nu vorbeasca, in romana, decat 2-3 site-uri mai mult sau mai outin obscure, dar, in schimb, sa iasa mot-cocot in fata mult prea multele frustrari ale unui individ caruia i-a placut cum suna "kolima" si ce-a zis, "ia sa-mi semnez eu labarelile cu pseudonimul asta", mi se pare un act uzurpator, o crima de lez-majestate. Si nu e numai "kolima", e si "povestirile lui kolima"! Ma pun in situatia unuia care chiar isi doreste sa afle mai multe despre Kolîma si ce a insemnat ea, care cauta pe net dupa "povestiri din kolima", si da de.... povestirile lui kolima. E trist...

Chiar! Si tricoul meu cu "Motherland calls you. To Kolyma". Adica asta:

Pe cine dracu' pacalesc eu ca e un demers culturalizator? E pe naiba, mi-a placut poza, mi-a placut cum suna, jbaf! pe tricou. OK, m-a mai intrebat lumea, ce e Kolîma, ce e cu Motherland calls you, le-am spus, le-a intrat pe o ureche si le-a iesit pe cealalta.

Numai mie mi se putea intampla

• sa ma nasc cu fundul inainte;
• sa dau la informatica si mie sa imi placa mai mult stiintele umaniste;
• sa ma tin tot liceul dupa o tipa combinata, cand existau atat de multe alte posibilitati (cel putin, asa mi se pare acum);
• sa nu reusesc, evident, sa o determin sa renunte la combinatia deja existenta;
• in general, sa ma tin numai dupa gagicile dupa care nu trebuia sa ma tin;
• sa se termine rola de marcat fix in fata mea, la magazin, si sa trebuiasca astfel sa stau o gramada pana o inlocuieste vanzatoarea;
• sa se strice de tot casa de marcat, fix cand imi vine mie randul sa platesc;
• sa ma nimeresc la rand in spatele vreunei cucoane al carei cos concureaza cu succes cornul abundentei si sa trebuiasca, prin urmare, sa imi petrec urmatoarea jumatate de ora asteptand sa-si plateasca asta respectiva toate prostiile cumparate. Si ca si cum asta nu era de-ajuns, tantica strangatoare ca furnica ba nu isi gaseste cardul, ba, n-are marunt, ba o mai suna vreo colega sa ii mai ia si ei ceva, ba se cearta cu vanzatorul, ba isi aduce aminte ca mai are de luat ceva, ba nu citeste aparatul eticheta, ba se razgandeste si vrea sa dea inapoi un produs deja trecut prin cititor, ba vrea sa cumpere cu bonuri si se apuca sa si le scrie acolo, pe loc, ba cate si mai cate...;
• sa nu imi gasesc niciodata haine care sa imi placa;
• sa imi gasesc haine care sa imi placa mult de tot, dar care sa nu imi vina fara sa trebuiasca sa le modific in prealabil;
• sa fiu cautat mai ales cand are cineva nevoie de ceva de la mine. In principiu si cel mai des, de bani;
• sa mi se para mereu ca deranjez daca, de exemplu, ma duc la cineva in vizita;
• sa ajung primul in autogara, cand casa de bilete inca nici nu s-a deschis, sa imi iau bilet primul, iar apoi, cand sa urc in autobuz, acesta sa fie atat de plin, incat sa nu mai am loc nici macar in picioare si sa raman pe peron cu biletul de gat;
• sa am un accident de masina in aceeasi zi in care, de la autogara, daca tot n-am mai reusit sa urc in autobuz, am iesit la ocazie;
• sa fiu atat de politicos/empatic/simpatic/apatic/fraier, incat sa fiu singura persoana din microbuz care ii cedeaza locul unei ametite intarziate, urmand sa imi petrec tot drumul intr-un taburet incomod;
• sa mi se intample povestea cu mosul cu cartile;
• sa mi se intample povestea cu Carmen;
• sa intru in vorba cu singura tipa disponibila si (cel putin aparent) dispusa de la o nunta, iar aceasta sa fie prima care pleaca, pe la 12.30-1, adica la fix 20 de minute dupa ce facuseram cunostinta;
• sa aflu mai apoi ca oricum, pierdusem timpul degeaba, ca tipei nu ii plac artistii (artistul fiind eu. Probabil esarfa de la gat ma transformase subit in "artist");
• sa nu imi spuna aproape nimeni pe numele mic;
• sa nu am niciun hobby, nicio pasiune (asta cu cititul de carti despre lagarele comuniste nu stiu ce e);
• sa ma caracterizeze atat de mult expresia "numai mie mi se putea intampla".