vineri, 25 iunie 2010

||

Cu o fasie de hartie lunga de vreo 20 de centimetri si lata cam de 3 fac minuni. Da, serios, pentru mine e un fel de bagheta magica. Cu fasia asta, opresc gerurile napraznice ce se revarsa peste milioanele de zeka din Kolîma. Tot cu ea, alung foametea ce pustieste campiile Ucrainei si malurile Volgai si ale Donului. Folosind bucata asta de hartie, il ajut pe Ostap Bender sa creada, pentru cateva secunde, minute, ore, zile sau luni... sau ani... ca poate sa treaca totusi pe malul romanesc incarcat cu bogatiile vitelului de aur. Sau ca va gasi in sfarsit scaunul plin de giuvaericale al soacrei lui Ippolit Mateevici Vorobianinov. Agit un pic hartia si batalia Stalingradului se opreste ca si cum o mana uriasa ar astupa gurile tunurilor si mitralierelor si ar prinde din aer milioanele de bombe aruncate asupra orasului. Tot cu hartia asta prelungesc viata Sofiei Osipovna si a altor cateva mii de evrei ce cred ca se duc sa faca baie. Nu mult, dar o prelungesc. Uneori, cateva clipe in plus conteaza.
Si mai fac inca multe altele cu fasia de hartie lunga de 20 de centimetri si lata de 3. Linistesc Donul de tot, oprindu-i curgerea. Il impiedic pe un detinut de drept comun sa-l ucida pe un politic pentru ca politicul nu ii da o hartie care sa-l scuteasca pe criminal de munca. Il las pe Andrei Platonov sa adoarma in sfarsit si sa nu mai fie Imblanzitorul de serpi, cel nevoit sa le spuna povesti criminalilor din baraca pentru a-i "anestezia" pe astia si a-i face sa viseze frumos. Ii inlatur teama Annei Politovskaia ca va fi ucisa pentru ceea ce scrie despre regimul lui Putin. Iar lui Ivan Denisovici... lui Ivan Denisovici ii las tot timpul din lume sa se bucure de cele doua farfurii de mancare pe care le-a dobandit si sa-si foloseasca lingura inscriptionata "Ust-Ijma 1945" ca sa le goleasca.
Cand eram mai mic (sau cand visam mai mult, nu stiu exact), spuneam ca eu, candva, o sa ajung super important. Nu stiam exact cum, dar aveam asa, un soi de convingere ca o sa ajung sa influentez, intr-un fel sau altul, cursul istoriei. Stiam eu ce stiam. Pai nu asta fac acum? Si cand te gandesti ca fac toate astea doar cu un banal semn de carte pe care il asez frumos intre foi cand ajung la serviciu sau cand ma ia somnul...