tag:blogger.com,1999:blog-75776889009666022742023-11-16T18:47:55.249+02:00povestirile lui kolimakolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.comBlogger69125tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-57318038199468294572013-08-17T21:05:00.002+03:002013-08-17T21:05:23.531+03:00VoyageAm calatorit atat de mult timp in directia gresita.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-67855044328143276332013-08-17T21:04:00.003+03:002013-08-17T21:04:18.391+03:00MarocI think this is the beginning of a beautiful friendship. <br />
Da, asa s-o fi zicand la Casablanca, dar noi n-am mai ajuns acolo, asa cum trebuia initial. Ne-am oprit in Tanger. Iar in Tanger se zice altfel. <br />
"I think this is the end of a beautiful friendship".kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-54471203447926987342012-11-28T00:26:00.001+02:002012-11-28T00:26:10.052+02:00помощьkolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com42tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-84494350001774189432012-11-06T09:19:00.003+02:002012-11-06T09:19:47.065+02:00Radio ErevanNu vin, ci ma duc. Si nu am un cal alb. Ci o bicicleta neagra.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-71195835487992608332012-10-06T01:58:00.002+03:002012-10-06T01:58:38.079+03:00Spalare pe creierN-am nici macar amintiri.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-87496533632638418192012-07-18T23:28:00.001+03:002012-07-18T23:28:09.739+03:00BaiaDai drumul la robinetul de apa calda si apa calda incepe sa curga.<br />
<br />
Pai, nu-i normal sa curga?kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-29492778343240026142012-06-18T23:25:00.002+03:002012-06-18T23:28:29.245+03:00RobotaHai sa ne gandim putin: in toate 4 colturi ale locului ingradit cu sarma ghimpata sunt turnuri din care niste gardieni abia asteapta sa traga (mai intai in tine si dupa aia, sanchi, in aer, ca asa e regulamentar, sa se auda doua impuscaturi, adica mai intai tragi in aer si dupa aia dupa bandit, da' e mai misto sa tragi mai intai in bandit si dupa aia in aer). Afara sunt cel putin -30 de grade si tu esti incaltat cu CEZ-uri - un soi de opinci facute din anvelope de tractor. In rest, Dumnezeu cu mila: cat de multe carpe se poate, doar-doar ti-o fi mai cald. Mancare, ca-n Gulag: paine neagra si terci, dac-or fi si alea.<br />
Una peste alta, nasol. Nasol rau de tot. Numai de munca nu-ti arde. Si totusi, culmea! dai la tarnacop sau la topor ca disperatul. Adevarul e ca, daca n-ai face asta, ori ti-ai lua, vorba aia, 5 (parca) grame de plumb in ceafa, ori ai ingheta de frig, cu tarnacopul/toporul in mana. Cumva, e ca un fel de fuga - de moarte prin inghetare, de moarte prin impuscare, de timpul care trece prea incet (sau prea repede?) De ganduri prea adanci sau, dimpotriva, prea superficiale: oare cata paine ne-o da diseara (desi intrebarea asta, in Gulag, nu e deloc superficiala. Dimpotriva, e cea mai profunda intrebare pe care ti-o poti pune).<br />
<br />
Iunie. Plus 30 de grade. Pedalam ca disperatul pe bicicleta prin oras, fugind nici eu nu stiu de cine sau de ce.<br />
Sau incotro.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com17tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-2218447968317488632012-06-03T22:36:00.001+03:002012-06-04T00:00:43.580+03:00Fara drept de corespondentaTu scrie acolo cui vrei tu si spune ca ar trebui sa-ti revizuiasca cineva cazul, sa se mai uite prin hartii, sa-ti mai studieze profilul, "hai ma, ca totusi, poate ar trebui sa mai vedem, ce-ar fi daca?", nu stiu ce, cu speranta c-o sa te trezesti intr-o buna zi ca esti liber.<br />
Tu scrie. Stii ca scrisorile tale n-or sa ajunga niciodata la destinatie.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-33710252933925424602012-05-31T01:25:00.000+03:002012-05-31T01:28:27.816+03:00Kontra-zekZekii se ghidau dupa un principiu si bun: "Crapa tu azi, ca eu crap maine".<br />
<br />
La mine e cam invers.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com15tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-90968025690621920872012-05-24T09:44:00.002+03:002012-05-24T09:44:23.870+03:00InfirmeriaStii cum se mai salvau o perioada zekii din Nord? Cand ii triau prin lagarele alea de tranzit si ii intrebau gardienii care ce era inainte ed a fi arestat, cei mai curajosi sau mai inspirati ziceau ba croitor, ba tamplar, ba medic, meserii care se cautau in lagare, chiar daca habar nu aveau cum se baga ata in ac sau cum se face o injectie. Nici gardienii nu ii verificau, era totul bine o vreme.<br />
Mai ales cei care ziceau ca se pricep la medicina, ii trimiteau la infirmerie si acolo era mai cald si ceva mai bine, macar vreo doua saptamani - dar in Nord, doua saptamani putea inseamna o viata intreaga. Oamenii se prefaceau cat puteau de bine ca se pricep la ce au de facut, ca stiu cum se face si o vreme pacaleau lumea - care, de altfel, parea ca si voia sa fie pacalita. <br />
Dar, la un moment dat, intarca balaia si falsii infirmieri se trezeau din nou la taiat copaci sau la scos aur la -50 de grade.<br />
<br />
<br />
M-am uitat 5 minute la un poster publicitar si nu am fost in stare sa imi dau seama ce vrea sa spuna. Desi totusi era simplu. Probabil ca cele doua saptamani ale mele de facut pe infirmierul ar cam trebui sa se incheie.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-43418403222144659672012-05-18T00:08:00.002+03:002012-05-18T12:02:08.967+03:00Vagon-zekAm fost azi pana in Militari, desigur, cu metroul. Tot drumul, m-am gandit "Bai, cum dracu'am putut sta 8 ani asa departe?" Cum naiba am rezistat sa fac zi de zi aproape o ora de acasa pana la serviciu si inca o ora de la serviciu pana acasa. La un loc cu toate fetele alea, cum sa zic, despre care iti dadeai seama ca numai spre Militari ar fi putut sa mearga.<br />
In fine, dar totusi nu despre asta e vorba. Normal, in metrou erau cam aceleasi mutre ca intotdeauna, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Genul vanzatoare pe la Unirea, in aripa Calarasi, paznici sau soferi pe la cine stie ce firme, cativa studenti, cateva mame care s-au dus cu ala mic in Cismigiu, in general, dintr-astia... nimic nou. <br />
Dar mai era ceva. Ma uitam in vagon si simteam ceva, un sentiment extrem de familiar, dar pe care nu il puteam deocamdata defini. Sau poate nu un sentiment. O prezenta. Si dintr-odata mi-am dat seama ce era. Si vagonul s-a schimbat dintr-odata cu totul.<br />
Era Gulagul. Da, fix acolo, printre oamenii aia care se intorceau de la munca sau de la o bere in centru. Era acolo, nevazut si nesimtit decat de mine. Ma uitam la oamenii care stateau jos si vedeam printre ei alte figuri. Il vedeam pe Ivan Denisovici. Pe maiorul Pugachov. Pe Vaska Denisov, mancatorul de porci inghetati. Se auzeau latraturile catelei Tamara. Il vedeam dand la tarnacop pe Dugaev si asistam la jocul de carti "pe datorie" dintre criminalii profesionisti. Tot acolo erau si ceilalti: Iagoda, Ejov, Beria, Stalin...<br />
Erau cu totii acolo pentru ca acolo, in vagonul ala sau intr-unul ca el citisem atatea si atatea carti despre el. In metroul ala care m-a dus 8 ani dinspre si inspre Militari am dat pagina dupa pagina din "Arhipelag", din "Marea Teroare", "Recolta durerii", "Gherla", "Fenomenul Pitesti", "Magadan", "Oranki". Acolo am citit si am ras-citit Povestirile din Kolima. Si cate si mai cate...<br />
<br />
<br />
Cand eram mic, locurile de pe langa releul de la marginea orasului mi se pareau aproape mistice(normal, habar nu aveam ce inseamna cuvantul pe vremea aia, dar privind in urma, probabil ca asta era). Nu stiu cat de des voi mai ajunge un Militari, dar pentru mine, metroul care merge intr-acolo a devenit mistic. O luntre a lui Charon, pe baza de cartela magnetica.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-43699629633400802092012-05-13T23:00:00.000+03:002012-05-13T23:00:14.922+03:00ApresSilence.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-4272402184269476732012-05-11T00:24:00.001+03:002012-05-11T00:24:01.893+03:00ReflectorulPe mine trebuie sa pice lumina intr-un fel.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-19652076378402593792011-12-19T17:24:00.001+02:002011-12-19T17:25:44.640+02:00Inapoi in NordMi-a cam fost dor de tine. <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi82G3hB8is20lJlofc0a1Aj7WWfwCrWZZ90SuEYjZlrztucvo6YmuLp8v4JpzezZa8Q1bsY4ftFHgnzfE1D0ICNTLFkBJLO0zGZ_el4NMQM7nyDP1vAYlxO-5azhvgweorbtJyzr9WThbc/s1600/gulag.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 223px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi82G3hB8is20lJlofc0a1Aj7WWfwCrWZZ90SuEYjZlrztucvo6YmuLp8v4JpzezZa8Q1bsY4ftFHgnzfE1D0ICNTLFkBJLO0zGZ_el4NMQM7nyDP1vAYlxO-5azhvgweorbtJyzr9WThbc/s320/gulag.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5687860851686176706" /></a>kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-57006695849312363732011-11-24T00:05:00.001+02:002011-11-24T00:05:41.781+02:00ZekZeka nu-si faceau niciodata planuri dincolo de ziua de azi. "O duc asa azi si maine mai vedem cum o fi, daca o mai fi". Adevarul e ca la ce bun sa isi faca? Oricand puteau sa isi ia "9 grame de plumb in ceafa", sa moara de frig, de foame, sa constituie material didactic al criminalilor vechi pentru astia mai tineri care aspirau sa intre in gasca in legatura cu modalitatile in care poti omori un om folosindu-te de orice. Pica ceva peste ei, li se oprea inima, faceau atac cerebral... In cate feluri nu poate muri un om?<br /><br /><div>Tot ma gandeam eu ca parca-parca mi-ar fi placut sa ajung intr-un lagar (<a href="http://kolimastories.blogspot.com/2011/10/curajosule.html">curajosule!</a>). Habar nu am cat as fi supravietuit. La cum imi ghioraie matele pe la 2 dupa-amiaza, dupa ce pe la 10 mi-am luat micul dejun, inclin sa cred ca nu mult, macar din cauza foamei. Sau la ce frig imi e daca ies cu capul gol la 4 grade Celsius. Sau la cum imi tremura picioarele cand trec pe langa un caine vagabond (cum o fi cand un soldat pune ciobanescul german pe tine?)</div><div><br /></div><div>Dar ceva-ceva tot am in comun cu detinutii din lagarele siberiene (astia-s zeka). Nu imi fac niciodata planuri pentru mai tarziu de maine.</div>kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-72090580490370483142011-11-09T23:10:00.006+02:002011-11-10T08:00:39.388+02:00Nu, nu stiam ca rata e grasaTeoretic, e o intalnire informala dintre client si aia pe care clientul ii freaca non-stop la cap. O cina. Practic, pentru tine, e ceva mai mult de atat. E atingerea dintre doua lumi. Atingerea superficiala dintre lumea in care esti obisnuit sa te stergi pe maini dupa ce te speli cu un prosop de bumbac, pe care dupa aia il arunci intr-o lada sub chiuveta, si lumea in care, dupa ce te speli, iti incalzesti un pic mainile sub uscator, apoi le bagi in buzunar, chipurile cauti ceva pe acolo, ca sa le usuci de-a binelea. Atingerea dintre o lume in care concediile se fac la ski la granita cu Elvetia - deci nu in Italia, Franta, Germania sau Austria, ci <i>la granita cu Elvetia</i> - si o lume in care un asfintit langa Agapia e tot ce poate fi mai frumos pe lume. Scurta suprapunere a unei lumi in care meniul e un meniu cu o lume in care meniul e de fapt curs de limba franceza, nivel avansat.<div>Dar ce sa vezi? Chiar si asa, reusesti sa faci fata cu succes. Esti imbracat ok, stii ce sa comanzi (bineinteles, dupa ore intregi de studiu prealabil asupra meniului si sfaturi de la colegi care au mai trecut prin dintr-astea), nu scapi nimic pe tine, nu ai decat o mica-mica tentatie sa impaturesti la loc prosopul de bumbac si sa il pui la loc, dar te gandesti "Bai, ia stai putin, cum dracu', adica eu ma sterg pe bot cu el si dupa aia vine altul si se sterge si el la bot? Mai trebuie sa fie ceva", si te uiti jos si vezi ladita unde trebuie sa il arunci)... Pare ca te acomodezi destul de lejer cu lumea asta noua. Nu esti tu de acolo, dar nici nu pari complet bulversat, dat jos cu doua ore in urma din personal.</div><div><br /></div><div>Asta numai pana cand cineva de Dincolo te intreaba cu un amestec de mirare si inca ceva, poate dezaprobare, "Cum, nu stiai ca rata e grasa?"</div>kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-16773525933660862922011-10-22T07:23:00.001+03:002011-10-22T07:26:35.994+03:00Curajosule!Trezeste-te la 5 dimineata, dar nu, nu cu ciocanul batut in sina de tren, ci cu melodia ta favorita setata ca alarma pe telefonul ala, stii tu care. Si asta dupa ce te-ai culcat la 9 seara, in patul tau, nu laolalta cu alti 200 de insi, dintre care vreo 50 cel putin nu ar avea nicio tresarire sa-ti infiga un cutit in spate. Bea-ti cafeaua linistit, in timp ce citesti presa si vezi ce prostii au mai scris "friendsii" tai pe site-ul ala albastru. Pe urma, du-te la buda, mai stai si acolo 20 de minute. Fa vreo 300 de flotari, papa ceva bun si bea un ceai fierbinte. Asta in timp ce in bucatarie e cald si bine - ma rog, de la aragaz, nu de la calorifer, dar ce mai conteaza? Pe urma, pune-ti niste sosete groase, blugii, ghetele, un pulover si haina de iarna. Iesi pe usa cand vrei tu, fara sa te numere cineva, in fond, esti unul singur, nu? Coboara in statie si ia autobuzul care vine imediat, nu trebui sa-l astepti o ora si, oricum, chiar daca ar fi trebuit sa-l astepti, afara e destul de placut. Stramba un pic din nas ca iar trebuie sa mergi in compania taranetilor din Militari si, mai ales, a umflatei aleia sinistre care isi baga p..la non-stop, si la telefon, si in femeile care ii atrag atentia ca, fiind ditamai scroafa, ocupa tot culoarul. Da-te jos la autogara, ia-ti bilet, intinde-ti picioarele cat vrei tu, e loc destul, scrie chestia asta pe blog de pe acelasi telefon, pregateste-te sa mai faci un somnic si totusi gandeste-te ca "Ba, ce nasol e sa te trezesti la 5 dimineata!"<div><br /></div><div>Si mai indrazneste pe urma sa crezi ca, la o adica, ai fi facut fata intr-un lagar din Kolima!</div>kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-45851035977196418092011-07-05T21:20:00.003+03:002011-07-05T21:30:28.931+03:00Cuvintele sunt in alta parte"Bread from Lend-Lease flour possessed and amazing quality: anyone who ate it stopped visiting the toilet; once in a five days a bowel movement would be produced that wasn't even worth the name. <span style="font-weight: bold;">The stomach and intestines of the convict absorbed without remainder this magnificent white bread with its mixture of corn, bone-meal, and something else in addition - perhaps hope</span>".<br /><br />Din "Povestiri din Kolîma" de Varlaam Şalamov, "Lend-Lease".<br /><br />Citesc fraza scrisa cu bold si pe urma citesc ce-am scris eu intr-o prezentare in powerpoint. Parca astea ale mele nici nu merita denumirea de cuvinte.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-25942179292268712672011-06-20T12:53:00.010+03:002011-06-20T17:33:32.262+03:00Tot la vorba mea ati ajuns<span style="font-family: arial;font-size:100%;" >"</span><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" latentstylecount="156"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} </style> <![endif]--><span style="color: rgb(0, 0, 0); font-family: arial;font-family:Tahoma;font-size:100%;" lang="RO" >Astăzi, 16 noiembr</span><span style="color: rgb(0, 0, 0); font-family: arial;font-family:Tahoma;font-size:100%;" lang="RO" >ie 2</span><span style="color: rgb(0, 0, 0); font-family: arial;font-family:Tahoma;font-size:100%;" lang="RO" >006, aşezăm pi</span><span style="color: rgb(0, 0, 0); font-family: arial;font-family:Tahoma;font-size:100%;" lang="RO" >atra de temelie a ceea ce va deveni Pasajul Suprateran Basarab,</span><span style="color: rgb(0, 0, 0); font-family: arial;font-family:Tahoma;font-size:100%;" lang="RO" > unul dintr</span><span style="color: rgb(0, 0, 0); font-family: arial;font-family:Tahoma;font-size:100%;" lang="RO" >e cele mai important</span><span style="color: rgb(0, 0, 0); font-family: arial;font-family:Tahoma;font-size:100%;" lang="RO" >e proiecte de infrastructură din România ultimilor an</span><span style="color: rgb(0, 0, 0); font-family: arial;font-family:Tahoma;font-size:100%;" lang="RO" >i.</span><span style="color: rgb(0, 0, 0); font-family: arial;font-family:arial;font-size:100%;" > </span><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; color: rgb(0, 0, 0); font-family:arial;"><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >Ne manifestăm înc</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >rederea ca, dincolo de implic</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >aţiile de ordin </span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >rutier, această construcţ</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >ie să fie mai mult decât un simplu pasaj şi să devină u</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >n simbol, o adevărat</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >ă punte de legătur</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >ă cu acel Bucureşti </span><span style=" ;font-size:100%;" lang="RO" >pe care ni-l dorim cu toţii</span><span style=" ;font-size:100%;" lang="IT" >:</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" > o capitală modernă,</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" > în rând cu marile metropole al</span><span style=" ;font-size:100%;" lang="RO" >e Europei.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; color: rgb(0, 0, 0); font-family: arial;font-family:arial;"><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >Fie ca Pasaj</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >ul Suprateran Basarab să repr</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >ezinte doar prima etapă din dezvoltarea durabilă şi sănătoasă a</span><span style=" ;font-size:100%;" lang="RO" > Capitalei României!"</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; color: rgb(0, 0, 0); font-family:arial;"><span style="color: rgb(0, 0, 0);font-size:100%;" lang="RO" ><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjokSmTSWeDzp9TDDaZWnUhxQ73hrzHGbC9BO91BqgnZDLV9d01ASC-wnZhDBjVuSBAIi4AomA8_-8o9fd8vGRURIj7ESdWpfaRhKxerHwhu0bD-9f7Joer-PwQsyceP3k5p-ZJYaFKSoXk/s1600/2_892.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 256px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjokSmTSWeDzp9TDDaZWnUhxQ73hrzHGbC9BO91BqgnZDLV9d01ASC-wnZhDBjVuSBAIi4AomA8_-8o9fd8vGRURIj7ESdWpfaRhKxerHwhu0bD-9f7Joer-PwQsyceP3k5p-ZJYaFKSoXk/s320/2_892.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5620238459836781666" border="0" /></a></span><span style="font-size:100%;"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; color: rgb(0, 0, 0); font-family:arial;"><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >Mda, destul de penibil, dar na, eram la inceputul c</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >arierei cand am s</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >cris chestia asta. Care acum e ingropata la cativa</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" > metri sub primul stalp de sustinere al pasajului Basarab. Insa luandu-ma dupa reactiile cetatenilor care </span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >s-au trezit duminica la 5 dimineata sa treaca ditamai parleazul, se pare ca, desi cam cu intarziere - au trecut 5 ani - a</span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >m cam avut totusi </span><span style=";font-size:100%;" lang="RO" >dreptate.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; color: rgb(0, 0, 0); font-family:arial;"><span style=" ;font-size:100%;" lang="RO" ><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVNuufWqAOhbU2BcZ-UXU6UVk1_73zyKbYkHDGCOzxw-1Am_ix0uSaE1RHrn11oA7OTgy2n72CDFX_yjJ8YIcbmIqo6hwxKa2I3HRuW4zAJivgBhIApW5NkGrKx0oa09GaoR0hUL89Cekh/s1600/image-2011-06-17-8935980-41-pasajul-basarab-inaugurare-1.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 214px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVNuufWqAOhbU2BcZ-UXU6UVk1_73zyKbYkHDGCOzxw-1Am_ix0uSaE1RHrn11oA7OTgy2n72CDFX_yjJ8YIcbmIqo6hwxKa2I3HRuW4zAJivgBhIApW5NkGrKx0oa09GaoR0hUL89Cekh/s320/image-2011-06-17-8935980-41-pasajul-basarab-inaugurare-1.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5620240679256483026" border="0" /></a></span></p>kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-85947935420826308152011-05-12T16:10:00.000+03:002011-05-13T23:25:51.757+03:00PapadiaGata! Au zburat toti pufii de papadie.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com17tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-11544494297980534412011-05-09T14:39:00.003+03:002011-05-09T14:47:20.706+03:00Chestii rosii care aduc fericirePe 8 mai, aniverseaza unii (nu stiu exact cine sunt, cum mai arata si cati mai sunt, dar banuiesc ca mai exista) 90 de ani de la infiintarea PCR (pentru tinerii care aterizeaza accidental pe aici, cautand sa vada cum se ajunge in Piata Romana si ajungand <a href="http://kolimastories.blogspot.com/2009/05/piata-romana-nr-spitalul-9.html">aici</a>, PCR vine de la Partidul Comunist Roman).<br /><br />Si tot pe 8 mai, aniverseaza altii 125 de ani de cand s-a inventat Coca-Cola.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-56225573658878301982011-04-28T12:22:00.003+03:002011-04-28T12:39:21.358+03:00Portile anti-atomice de la metrouImi place sa merg pe jos pana la Eroilor. Iar unul dintre lucrurile care ma atrage acolo este faptul ca intrarea la metrou dinspre centru e poate singura care este prevazuta cu porti anti-atomice. Sunt mari, groase de cel putin jumatate de metru si probabil nu au fost inchise niciodata, decat atunci cand au fost testate. De fiecare data cand trec pe acolo ma uit la ele si ma gandesc mereu cum ar fi sa trebuiasca, la un moment dat, sa se inchida definitiv in spatele meu.<br /><br /><br />Am ajuns prea tarziu in spatele portilor anti-atomice de la metrou. Explozia se produsese deja. La suprafata, pe drumul pana la ele, a ramas doar o zona de excludere pe care nu ar mai trebui sa o strabat niciodata. Si chiar daca toate portile anti-atomice s-ar inchide in urma mea, tot nu m-ar mai putea feri de radiatii.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-91243154275148885332011-04-07T16:03:00.006+03:002011-04-07T16:19:38.402+03:00Ha ha hahhhhO sala, cativa colegi si cativa... nici nu stiu, clienti? Sau noi eram clientii lor? Nu conteaza. Erau unii cu care aveam noi o sedinta. Domnisoara, blonda si imbracata in negru, a la un pic de Sharon Stone in Specialistul, combinata cu Marilyn Monroe in zilele ei bune si, un pic, cu Gina Pistol. La un moment dat, nu mai are nimeni nicio idee, nu mai zice nimeni nimic, nici noi, nici ei. Apasatoare tacere. De-aia las capul in jos, cu o figura serioasa, si zic "Sa pastram un moment de reculegere". Tac. Si adaug "In memoria neuronilor nostri morti". Mi s-a parut o gluma destul de amuzanta, dar nu a ras nimeni.<br />Se termina sedinta, Miss Sharon Monroe Pistol se imbraca si vad ca pe haina are prinsa o panglica neagra, de doliu.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-49430799765985441362011-03-29T12:40:00.007+03:002011-03-29T13:06:49.161+03:00Dupa razboi<div style="text-align: left;">Am avut odata ocazia sa intru intr-un buncar, cum altfel, dat fiind subiectul ultimelor prostii scrise pe aici, anti-atomic. Cum sa fie inauntru, ca intr-un buncar anti-atomic, cu o senzatie amestecata de protectie si claustrofobie, cu beculete care se aprindeau si telefoane care sunau - bineinteles, astea erau pentru vizitatori, de fapt buncarul era scos din functiune. Sau cine stie, la o adica... In fine, nu asta conteaza.<br />Ei bine, am avut un sentiment foarte straniu la iesire. Dupa vreo 45 de minute de umblat la cativa metri pe sub pamant, cand am iesit de acolo, am nimerit in singurul peisaj peste care m-as fi asteptat sau dau.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPneEELoJk0tj7c51RD7zPmgXDbTKlpp0UMYI9PMyl1sHBKOIA5H5o7oumbv1ZitwyLYvvZZgmfnPd6oAGe1qXpYAYnJp4yoeHHKPtcLgeKhEn-ZbucmLt87uRvfX2iBOGZEttDveKrL9h/s1600/DSC00739.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 213px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPneEELoJk0tj7c51RD7zPmgXDbTKlpp0UMYI9PMyl1sHBKOIA5H5o7oumbv1ZitwyLYvvZZgmfnPd6oAGe1qXpYAYnJp4yoeHHKPtcLgeKhEn-ZbucmLt87uRvfX2iBOGZEttDveKrL9h/s320/DSC00739.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5589436506718830386" border="0" /></a><br />Ma simteam ca un stalker, care iese pentru prima data la suprafata dupa multi ani de trait sub pamant, si da peste o lume pustie. Nu se auzea nimic in jur, era doar natura. Era ca si cum in alea 45 de minute in care am strabatut buncarul, lumea de deasupra chiar fusese bubuita si la suprafata nu mai ramasese picior de om.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglxzPIFV6I0oZTXDOONpYul0sozUTanVWjW8QBdp9qTTfQnZl_k07zUqnYPTbOmikx4aecpl5KPz_KjBn28JohU76O9reCfksHgi1678wv7tfZXRr2S_cfRy34WVYPu4Gh3eOdYkVfK5_k/s1600/DSC00738.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 213px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglxzPIFV6I0oZTXDOONpYul0sozUTanVWjW8QBdp9qTTfQnZl_k07zUqnYPTbOmikx4aecpl5KPz_KjBn28JohU76O9reCfksHgi1678wv7tfZXRr2S_cfRy34WVYPu4Gh3eOdYkVfK5_k/s320/DSC00738.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5589437153949687026" border="0" /></a><br />In schimb, erau doar animale, care pareau a se descurca foarte bine si fara oameni. Iar caii chiar au parut un pic contrariati la vederea mea. Parca eram singurul om de pe pamant si zici ca trecusem prin tunelul timpului si ma transportasem undeva in viitor.<br /></div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_yC8CEh7rFZlBkyO_PLTVS5hrAbOGSGoZrsMzbqo5IVSMw8hN4ij7ki5V6eXGdY2HJfoQ3iYrJ9u9-8-9kHSuCCmdiMUz7gGiczVpjH7YUWrEtUbBDNQ2_u0at5lRO_CzsuieetvLDcfR/s1600/DSC00742.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 213px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_yC8CEh7rFZlBkyO_PLTVS5hrAbOGSGoZrsMzbqo5IVSMw8hN4ij7ki5V6eXGdY2HJfoQ3iYrJ9u9-8-9kHSuCCmdiMUz7gGiczVpjH7YUWrEtUbBDNQ2_u0at5lRO_CzsuieetvLDcfR/s320/DSC00742.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5589437662269814834" border="0" /></a>Dar nici macar asta nu mi se pare acum asa important. Ci faptul ca, revin - eram absolut sigur ca peste piesajul asta voi da la iesire. Daca as fi vazut oameni, m-as fi mirat la modul cel mai serios.<br />Mda, uneori, lucrurile sunt exact asa cum trebuie sa fie.kolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577688900966602274.post-53190560864727524492011-03-21T19:00:00.002+02:002011-03-21T19:00:53.922+02:00Singleplayer campaign part 3Left Alt Left Alt Left Alt Left Altkolimahttp://www.blogger.com/profile/11057342625185985490noreply@blogger.com0