Mosmetro

Ce-si poate dori mai mult un tip al carui film preferat e (probabil), Mad Max 2 - si care, in general, se da in vant dupa tematica asta post-apocaliptica (chiar asa! Cum ar fi daca...?) - si, evident, care de ceva timp citeste aproape numai chestii despre rusi si stramosul lor, homo sovieticus, cu tot tacamul (Moscova, procese, lagare, beciuri, executii, comunism vs. nazism etc.), decat un joc care se le contina pe ambele?
Eh, cum ce? Un calculator pe care sa si mearga...

Au revoir

Cum saluti, la plecare, un nevazator cand ai o apetenta deosebita pentru gafe verbale?

Normal, spunandu-i "La revedere!"

Doar stii...

Da, stiu ca de fapt nu m-am ingrasat. Asta e o prostie, doar imi cad pantalonii de pe mine.
Da, stiu ca cel mai important in ce fac (sau ar trebui sa fac) e nu faptul ca e scris corect gramatical, ci ce e scris.
Da, stiu ca nu ma enerveaza chiar atat de multe lucruri. Doar pare ca ma enerveaza, insa joc si eu putin teatru.
Da, stiu ca de fapt nu sunt chiar atat de "baiat bun" pe cat imi place sa ma prezint. Stiu ca ma prefac ca sunt atent si ca, de fapt, abia astept prilejul sa gasesc ceva ca sa pot spune "Aaa, da, sa vezi ca si eu..." Nu prea stiu ce-i aia empatia. Plus ca imi cam place sa barfesc. Si, pe deasupra, cred ca ma plictisesc repede daca cineva imi povesteste prea mult despre el.
Da, stiu ca nu m-as fi lasat de fumat daca nu as fi sfeclit-o ca am ceva naspa prin-nauntru.
Da, stiu ca evadarea mea in lagare sovietice e o alternativa la viata terna pe care o duc. Si mai stiu ca, de fapt, nu as fi avut curaj sa fiu detinut acolo.
Da, stiu ca nu din cauza statului pe scaun ma doare spatele. Si nici din cauza patului. Si nici din cauza ca de cativa ani am tot timpul carti din ce in ce mai groase in geanta.
Da, stiu ca ma plang mereu, dar nu fac nimic ca sa nu mai am motive sa ma plang.
Da, stiu ca sunt atat de sincer pentru ca altfel nu stiu sa intretin o conversatie.
Da, stiu ca asa-numita mea dorinta de independenta e de fapt o fuga de responsabilitate. Si mai stiu ca independenta asta e de fapt singuratate.

Da, stiu ca ar fi trebuit sa nu.
Da, stiu ca nu.

La Pasionaria

Da, trebuie sa recunosc faptul ca ma atrage foarte mult ideea de a ma inrola voluntar in Pacea Civila Spaniola.
Desi nu prea corespund din punct de vedere ideologic. Si cred ca sunt si cam prea pusti pentru asta.

||

Cu o fasie de hartie lunga de vreo 20 de centimetri si lata cam de 3 fac minuni. Da, serios, pentru mine e un fel de bagheta magica. Cu fasia asta, opresc gerurile napraznice ce se revarsa peste milioanele de zeka din Kolîma. Tot cu ea, alung foametea ce pustieste campiile Ucrainei si malurile Volgai si ale Donului. Folosind bucata asta de hartie, il ajut pe Ostap Bender sa creada, pentru cateva secunde, minute, ore, zile sau luni... sau ani... ca poate sa treaca totusi pe malul romanesc incarcat cu bogatiile vitelului de aur. Sau ca va gasi in sfarsit scaunul plin de giuvaericale al soacrei lui Ippolit Mateevici Vorobianinov. Agit un pic hartia si batalia Stalingradului se opreste ca si cum o mana uriasa ar astupa gurile tunurilor si mitralierelor si ar prinde din aer milioanele de bombe aruncate asupra orasului. Tot cu hartia asta prelungesc viata Sofiei Osipovna si a altor cateva mii de evrei ce cred ca se duc sa faca baie. Nu mult, dar o prelungesc. Uneori, cateva clipe in plus conteaza.
Si mai fac inca multe altele cu fasia de hartie lunga de 20 de centimetri si lata de 3. Linistesc Donul de tot, oprindu-i curgerea. Il impiedic pe un detinut de drept comun sa-l ucida pe un politic pentru ca politicul nu ii da o hartie care sa-l scuteasca pe criminal de munca. Il las pe Andrei Platonov sa adoarma in sfarsit si sa nu mai fie Imblanzitorul de serpi, cel nevoit sa le spuna povesti criminalilor din baraca pentru a-i "anestezia" pe astia si a-i face sa viseze frumos. Ii inlatur teama Annei Politovskaia ca va fi ucisa pentru ceea ce scrie despre regimul lui Putin. Iar lui Ivan Denisovici... lui Ivan Denisovici ii las tot timpul din lume sa se bucure de cele doua farfurii de mancare pe care le-a dobandit si sa-si foloseasca lingura inscriptionata "Ust-Ijma 1945" ca sa le goleasca.
Cand eram mai mic (sau cand visam mai mult, nu stiu exact), spuneam ca eu, candva, o sa ajung super important. Nu stiam exact cum, dar aveam asa, un soi de convingere ca o sa ajung sa influentez, intr-un fel sau altul, cursul istoriei. Stiam eu ce stiam. Pai nu asta fac acum? Si cand te gandesti ca fac toate astea doar cu un banal semn de carte pe care il asez frumos intre foi cand ajung la serviciu sau cand ma ia somnul...

Doua surori

Sunt surori gemene. Poate cele mai frumoase din lume. Dar la fel de inaccesibile. Atat de reci, incat te ia cu frisoane numai cand te gandesti la ele. Pana si numele lor emana ideea de rece. Sunt mereu una langa cealalta, si uneori pare ca se tin chiar de mana. Si totusi, istoria nu le putea separa mai mult decat a facut-o in urma cu ceva timp. Asa incat acum vorbesc limbi diferite si, mai ales, se vad cu oameni complet diferiti.
Una se intalneste in general cu turisti straini, plini de bani, care cauta senzatii tari alaturi de ea, care vor doar sa se distreze sau sa isi testeze limitele. Dar acesti aventurieri sunt putini. Ea petrece aventuri intense, de cateva saptamani cu ei, si care se lasa cu despartiri amiabile si chiar cu promisiuni de revenire. S-a terminat, la revedere, turistii se suie in avion si dusi sunt. Unii dintre ei chiar filmeaza aceste aventuri si dupa aceea vand casetele si fac bani din asta. Iar ceilalti privesc cu interes aceste experiente si simt o chemare irezistibila de a trai si ei aceleasi lucruri.
Cealalta sora e atrasa insa de lucrurile murdare. Petrece ani intregi cu toate scursurile societatii, sau cu oameni pe care alti oameni ii considera asa. Cu multi, extrem de multi. Cu criminali, cu hoti, cu proscrisi - intr-un cuvant, cu detinuti. Cei care se cupleaza cu ea o fac total impotriva vointei lor si departe gandul de a petrece o perioada de relaxare aici. Relatiile astea nu sunt nici pe departe o aventura. Sunt tot ce se poate mai rau. In majoritatea cazurilor, aceasta sora isi omoara partenerii, asta dupa ce ii pune sa munceasca pentru ea ani in sir, sa ii aduca aur, iar daca acestia nu mor, sunt distrusi psihic. Mai mult, cand relatia se incheie, nu o mai pot parasi niciodata si raman sa ingroase randul celor avuti de ea si care apoi, cand nu ii mai sunt de folos, sunt aruncati ca niste rebuturi.
Sunt doua surori gemene despartite de geografie prin cativa kilometri, dar de istorie, prin tot ce poate istoria sa desparta doua teritorii. Pe una o cheama Alaska. Pe cealalta, Kolîma.

Mono- pe bi-

O plimbare sambata, cu bicicleta, pe Kiseleff. In capat, la Piata Presei, erau stransi o gramada de biciclisti, cam cum se aduna motociclistii sa dezbata in ce mod sa atraga atentia "celorlalti participanti la trafic" ca exista si ei pe-acolo si ca, na, trebuie sa-i ocrotesti - cum dracu' sa-i ocrotesti pe astia, cand de-abia apuci sa-i vezi in oglinda retrovizoare? Cred ca erau cel putin 50, de toate varstele. Am trecut pe langa ei ca voda prin loboda. Nu m-am oprit sa ii intreb daca s-au stans acolo spontan sau organizat, daca fac parte din vreo asociatie care isi cere si asta dreptul de a pedala liber prin oras sau orice altceva. Nuuu, am pedalat agale pe langa ei, uitandu-ma lung, cu un gand in cap de genul "Ati fi voi ecologisti, da' ce va mai place sa ardeti gazul...", am traversat pe trotuarul celalalt si dus am fost.
Si dupa aia ma intreb de ce n-am niciodata cu cine sa beau o bere.