Am trecut acum cateva zile pe langa ce crezi? O casa de cultura! Lasa-le pe-alea de prin provincie, ca acolo stiu ca mai sunt si in ziua de azi niste cladiri tansformate, in cel mai rau caz, in cluburi, iar in cel mai bun, lasate in paragina, pe care cate o placuta anunta trecatorii ca tocmai pasesc pe langa un izvor de cultura. Dar asta e in Bucuresti, si chiar in centru. E pe Splaiul Independentei, la doi pasi de un alt lacas de propasire spirituala, clubul Expirat. M-a surprins cu atat mai mult cu cat cladirea numai a casa de cultura nu arata. E un bloc, pusca mea, sau maxim un soi de policlinica. In fine, nu asta era ideea.
Ideea e ca, trecand pe langa ea, mi s-a trezit un sentiment foarte ciudat. Cred ca nostalgie. Dupa ce? Dupa...Doamne, iarta-ma, dupa aerul ala a la anii '70. Da, stiu, ciudat, in primul rand pentru ca tocmai mie - care n-oi fi eu vreun istoric sau mare cercetator al comunismului, dar ceva lecturi despre asta tot am - imi starneste nostalgii o perioada ca aia. Si si mai in primul rand, pentru ca sunt nascut in 1982, deci de unde dracu' sa stiu eu care era aerul anilor '70?
Bine, mi s-ar putea spune "Ia sa fi mers tu sa faci frumos pe stadioane la 23 august, imbracat in pionier, sa vezi ce dor de '70 ti s-ar mai facea". Asa e. Cu toate astea, era o chestie asa, nici nu as sti sa o definesc. Cred ca avea un anumit farmec perioada aia. Si nu numai perioada aia. Trebuie sa recunosc ca aparenta (doar aparenta) pe care comunismul stia sa si-o dea era destul de atragatoare. De exemplu, la Tulcea e si acum (cred ca mai e, plm, daca nu l-or fi dat astia jos) un mozaic mare pe laterala unui bloc. Ce e pe mozaicul asta? Exact ce te-ai astepta sa fie: muncitori (in principiu si dupa aparenta, siderurgisti, ca astia sunt tare indragiti de la Lenin incoace), vanjosi asa, cu o figura hotarata, virili, asa, ce sa mai, adevarate sex-simboluri comuniste, fecioare despletite, copii luminosi (si cred ca cu niste aripi pe spate, nu mai stiu, oricum, vag suprarealisti) si tot arsenalul, grane, ape etc. Si pusca mea, desi stiu, din citite si din auzite, cum se plimba teava prin curtea fabricilor, nu stiu, privind la mozaicul asta, parca-parca nu mai parea asa ireal si ma gandeam ca "ba, n-or fi astia aici, in Tulcea, dar pe undeva, printr-o uzina, tot dai de muncitori de-astia, supermeni cu secera si ciocanul pe piept". Pe bune, aproape chiar credeam ca personaje de genul celor de pe mozaic chiar exista.
Sau tot din Tulcea... Ma uitam pe un album de-ala cu judetul - cred ca era sarcina de partid ca fiecare judet sa aiba un album de-ala de prezentare - plin cu poze. Era de exemplu o poza cu centrul civic, care pe atunci de-abia se construise. Textul era clasic, ceva de genul "Noul centru civic, modern, al Tulcei". Aveau comunistii astia o fixatie pe cuvantul asta, "modern", toate erau moderne. Ei, normal ca "noul centru civic, modern, al Tulcei" arata ca si cum cineva ar fi scapat niste cutii de chibrite pe jos. Dar, cu toate astea, bai, serios, iti venea sa ii crezi - "Da, frate, ia uite ce misto arata". Ma rog, mie imi venea sa ii cred, si asta hahat, la 20 de ani dupa aia, prin 1990 si ceva, cand am dat eu de albumul asta prin casa. Sau alte poze, cu pescarii de la Jurilovca sau de la Murighiol care, sandocanii, iar au depasit planul la prins peste. Ma uitam si ma gandeam "ei, si, pana la urma, de ce-ar fi asa greu de crezut ca l-au depasit cu adevarat?"
Bai, e nasol! Trebuie sa mai citesc ceva despre lagare!
