Teoretic, e o intalnire informala dintre client si aia pe care clientul ii freaca non-stop la cap. O cina. Practic, pentru tine, e ceva mai mult de atat. E atingerea dintre doua lumi. Atingerea superficiala dintre lumea in care esti obisnuit sa te stergi pe maini dupa ce te speli cu un prosop de bumbac, pe care dupa aia il arunci intr-o lada sub chiuveta, si lumea in care, dupa ce te speli, iti incalzesti un pic mainile sub uscator, apoi le bagi in buzunar, chipurile cauti ceva pe acolo, ca sa le usuci de-a binelea. Atingerea dintre o lume in care concediile se fac la ski la granita cu Elvetia - deci nu in Italia, Franta, Germania sau Austria, ci
la granita cu Elvetia - si o lume in care un asfintit langa Agapia e tot ce poate fi mai frumos pe lume. Scurta suprapunere a unei lumi in care meniul e un meniu cu o lume in care meniul e de fapt curs de limba franceza, nivel avansat.
Dar ce sa vezi? Chiar si asa, reusesti sa faci fata cu succes. Esti imbracat ok, stii ce sa comanzi (bineinteles, dupa ore intregi de studiu prealabil asupra meniului si sfaturi de la colegi care au mai trecut prin dintr-astea), nu scapi nimic pe tine, nu ai decat o mica-mica tentatie sa impaturesti la loc prosopul de bumbac si sa il pui la loc, dar te gandesti "Bai, ia stai putin, cum dracu', adica eu ma sterg pe bot cu el si dupa aia vine altul si se sterge si el la bot? Mai trebuie sa fie ceva", si te uiti jos si vezi ladita unde trebuie sa il arunci)... Pare ca te acomodezi destul de lejer cu lumea asta noua. Nu esti tu de acolo, dar nici nu pari complet bulversat, dat jos cu doua ore in urma din personal.
Asta numai pana cand cineva de Dincolo te intreaba cu un amestec de mirare si inca ceva, poate dezaprobare, "Cum, nu stiai ca rata e grasa?"
