Jos

Intotdeauna, in autobuze, metrouri si alte mijloace de transport, m-a enervat stilul pensionarimii de a se duce glont la scaune, sa se aseze, chiar daca pentru asta trebuia sa imbranceasca un calator pasnic, ce s-ar fi dat oricum din calea lor daca ar mai fi avut timp sa o faca (moi, evidement). Zic eu pensionari, dar multi fac asa. E un spectacol dezagreabil sa vezi 10-15 persoane care abia asteapta sa se deschida usile autobuzului ca sa navaleasca inauntru, de parca s-ar lupta sa prinda ultimul loc pe ultima naveta ce paraseste Pamantul pe cale sa fie lovit de un asteroid, nu un cacat de scaun pe care isi aseaza cururile pentru 4-5 statii (la Carrefour Militari e lectie de manual. Acolo fiind capat de linie, toti taranii care au doua pungi cu ulei si zahar luat cu 3000 mai ieftin si care tin cu tot dinadinsul sa ajunga in oras stand pe scaun calculeaza cu o acuratete demna de o cauza mai buna locul exact in care va opri autobuzul, astfel incat sa se pozitioneze cu precizie fix in dreptul usilor. Dar aici, la Carrefour Militari, toti o fac, nu numai pensionarii).
Cum ziceam, e iritant sa vezi o multime de babiconi cum mai-mai ca rup usile ca sa fie siguri ca prind un scaun liber, nemaitinand cont nici de faptul ca intre ei si scaun mai sunt si alti cetateni (ahh, ce imi place mie cuvantul asta, "cetatean". Cand il aud, nu stiu de ce, ma gandesc numai la panourile alea de dinainte de '89, sau gazetele de perete. Erau niste aviziere prin fata blocurilor, unde tovarasul presedinte de bloc scria tot felul de anunturi de-astea de trai in comun, atingand asa-numitele "probleme cetatenesti": nu mai scuturati covoarele intre orele x si y, pastrati linistea intre orele x si y etc.)
Ei, dar macar astia sunt de inteles. Pe ei nu ii mai ajuta picioarele, stau inghesuiti, tineretul bovin n-are niciun stres in a le spune replica aia cu "te cauta moartea pe-acasa si matale te plimbi prin oras" si cate si mai cate. Dar ce te faci cu astia pana-n 20 si ceva de ani, care si ei se reped ca un taur la culoarea rosie (ma rog, daca chiar asa o fi, ca citisem pe undeva ca e vrajeala asta cu culoarea rosie care ii innebuneste pe tauri, lor cica le sare tandara de la capa aia, sau cum se numeste, pe care o flutura toreadorii pe la moaca lor) cand vad un scaun ramas neocupat prin cine stie ce minune? Parca-s teleghidati, frate! Unii mai incearca sa pastreze aparentele, si doar grabesc pasul, cum faci atunci cand, sa zicem, esti vreun sefulet la costum care vrea sa vada o gagica mai de aproape, dar nu te lasa prestanta pe care crezi ca o ai imbracat la costum; nu se cade ca tu, domn la costum, sa alergi, mai ales dupa toate pitipoancele, si atunci doar grabesti pasul. Altii, insa, lasa dracu' si jena si tot si pur si simplu alearga. In acelasi timp cu alti cativa. Parca ar juca aia, "Stop ales!", sau cum ii spuneam in copilarie.
Dar ce mi se pare si mai naspa este nu goana efectiva, ci... offff! satisfactia netarmurita care li se citeste pe chip dupa ce reusesc sa-si adjudece locul ala liber. Unora, chiar fericirea. Radiaza, nu alta! Se uita triumfatori in jur, sau cu aerul ca acus pun mana pe telefon si o suna pe mama, tata, prietena cea mai buna, sot, sotie, amant, amanta, sa ii impartaseasca vestea cea mare: stau jos in autobuz. Cat? Eee, cat... O statie, cat sa stea?

Carmen se intoarce

Ma rog, s-o intoarce ea, dar nu se intoarce la mine, nici eu la ea, si de fapt nici macar nu e vorba de acea Carmen, ci de o alta parasuta, dar tot stripteuza si asta. Iar dialogul cu ea nu l-am purtat eu, ci altcineva, dar mi s-a parut super amuzant.
Ei, tot asa, aceasta "Carmen" s-a asezat langa tipul asta, in speranta ca il fraiereste sa-i cumpere sampanie, sau, ma rog, ce si-o fi dorit caprioara sa inghita. Oricum ar fi, sa il faca de lovele. Dans in poala? Maini pe tate? Frecat pe picioare? Da' de unde...
Nu imi sta in obicei sa inventez, dar acum, pentru farmecul - sa-i zic asa - al povestirii, o sa bag de la mine, cu exceptia ultimei replici, care e originala de la tatal ei:
-Buna, pot sa stau langa tine?
-Desigur, chiar te rog!
-Ce faci, te simti bine?
-Acum, ca te-ai asezat langa mine, fac excelent!
-Minunat! Pot sa comand o sampanie?
-Oricata doresti, esti invitata mea?
Blablabla...
-Pot sa te intreb ceva?
-Bineinteles, atata vreme cat imi cumperi sampanie, pot sa ma intrebi ce vrei tu. Poti sa faci chiar mai mult decat atat...
-Bine. Uite, voiam sa stiu cum te-ai apucat tu de meseria asta. Iti place ceea ce faci?
-Da, imi place foarte mult sa dansez, sa fiu privita, sa starnesc admiratia barbatilor blablabla...
-Dar nu te-ai gandit niciodata sa faci un ban cinstit? Nu ai vrea sa devii agent de asigurare ASIROM?

O iesire in decor

Am trecut acum cateva zile pe langa ce crezi? O casa de cultura! Lasa-le pe-alea de prin provincie, ca acolo stiu ca mai sunt si in ziua de azi niste cladiri tansformate, in cel mai rau caz, in cluburi, iar in cel mai bun, lasate in paragina, pe care cate o placuta anunta trecatorii ca tocmai pasesc pe langa un izvor de cultura. Dar asta e in Bucuresti, si chiar in centru. E pe Splaiul Independentei, la doi pasi de un alt lacas de propasire spirituala, clubul Expirat. M-a surprins cu atat mai mult cu cat cladirea numai a casa de cultura nu arata. E un bloc, pusca mea, sau maxim un soi de policlinica. In fine, nu asta era ideea.
Ideea e ca, trecand pe langa ea, mi s-a trezit un sentiment foarte ciudat. Cred ca nostalgie. Dupa ce? Dupa...Doamne, iarta-ma, dupa aerul ala a la anii '70. Da, stiu, ciudat, in primul rand pentru ca tocmai mie - care n-oi fi eu vreun istoric sau mare cercetator al comunismului, dar ceva lecturi despre asta tot am - imi starneste nostalgii o perioada ca aia. Si si mai in primul rand, pentru ca sunt nascut in 1982, deci de unde dracu' sa stiu eu care era aerul anilor '70?
Bine, mi s-ar putea spune "Ia sa fi mers tu sa faci frumos pe stadioane la 23 august, imbracat in pionier, sa vezi ce dor de '70 ti s-ar mai facea". Asa e. Cu toate astea, era o chestie asa, nici nu as sti sa o definesc. Cred ca avea un anumit farmec perioada aia. Si nu numai perioada aia. Trebuie sa recunosc ca aparenta (doar aparenta) pe care comunismul stia sa si-o dea era destul de atragatoare. De exemplu, la Tulcea e si acum (cred ca mai e, plm, daca nu l-or fi dat astia jos) un mozaic mare pe laterala unui bloc. Ce e pe mozaicul asta? Exact ce te-ai astepta sa fie: muncitori (in principiu si dupa aparenta, siderurgisti, ca astia sunt tare indragiti de la Lenin incoace), vanjosi asa, cu o figura hotarata, virili, asa, ce sa mai, adevarate sex-simboluri comuniste, fecioare despletite, copii luminosi (si cred ca cu niste aripi pe spate, nu mai stiu, oricum, vag suprarealisti) si tot arsenalul, grane, ape etc. Si pusca mea, desi stiu, din citite si din auzite, cum se plimba teava prin curtea fabricilor, nu stiu, privind la mozaicul asta, parca-parca nu mai parea asa ireal si ma gandeam ca "ba, n-or fi astia aici, in Tulcea, dar pe undeva, printr-o uzina, tot dai de muncitori de-astia, supermeni cu secera si ciocanul pe piept". Pe bune, aproape chiar credeam ca personaje de genul celor de pe mozaic chiar exista.
Sau tot din Tulcea... Ma uitam pe un album de-ala cu judetul - cred ca era sarcina de partid ca fiecare judet sa aiba un album de-ala de prezentare - plin cu poze. Era de exemplu o poza cu centrul civic, care pe atunci de-abia se construise. Textul era clasic, ceva de genul "Noul centru civic, modern, al Tulcei". Aveau comunistii astia o fixatie pe cuvantul asta, "modern", toate erau moderne. Ei, normal ca "noul centru civic, modern, al Tulcei" arata ca si cum cineva ar fi scapat niste cutii de chibrite pe jos. Dar, cu toate astea, bai, serios, iti venea sa ii crezi - "Da, frate, ia uite ce misto arata". Ma rog, mie imi venea sa ii cred, si asta hahat, la 20 de ani dupa aia, prin 1990 si ceva, cand am dat eu de albumul asta prin casa. Sau alte poze, cu pescarii de la Jurilovca sau de la Murighiol care, sandocanii, iar au depasit planul la prins peste. Ma uitam si ma gandeam "ei, si, pana la urma, de ce-ar fi asa greu de crezut ca l-au depasit cu adevarat?"

Bai, e nasol! Trebuie sa mai citesc ceva despre lagare!

Half-life

O cafea, un dus, o ora de pedalat, alta cafea, ziare online, un joc, alt joc, alte ziare online, doua bucati de piept de pui, orez sarbesc, branza, un mar, alte ziare online, alta ora de pedalat, alt dus, alte ziare online, doua ore de tv, somn si 27 de ani.

Devil ex machina

Dac-o vedeai acum vreo 60 de ani... hmmm, era posibil sa fie cam ultima masina pe care o vezi. De fapt, nici nu cred ca apucai sa o vezi. Era 3 noaptea, astia care veneau cu o astfel de masina iti spargeau usa, tu erai pe trei sferturi adormit, brusc sculat din somn, nici nu stiai pe ce lume esti, eventual te legau la ochi, dar, ma rog, din auzite, stiai ce marca de masina e si ce culoare. Si, mai ales, unde te duce.

Am vazut-o ieri, undeva pe strada Docentilor. La ce zona misto (si asa, exclusivista, foarte aproape de Primaverii) e acolo, cred ca banuiesc si carei categorii de personaje ii apartine.

O Volga neagra cu numarul de inmatriculare PCR.

Ses visages, ses figures

Datorita ei, am invatat ca mi se poate face super rusine cand ma invita la dans si eu zic "nu". Bine, asta pe la 7 ani, asa.

Datorita ei, am aflat ca se poate dansa "bluz" si fara a tine amandoi mainile intinse inainte, astfel incat nu care cumva abdomenele sa se atinga. Mai mult, nu e obligatoriu ca ceilalti copii sa rada de mine ca dansez cu ea. Si inca, se poate castiga o acadea din chestia asta, daca mai si particip la un concurs de dans - ma rog, numai ea. La Mentiune, baietii nu primesc nimic.

Datorita ei, am remarcat ca e cea mai proasta idee sa ma inchid cu ea in camera si, cand bate cineva la usa, sa o pun sa se ascunda in dulap, pentru ca, dupa ce deschid, ala care a batut in usa se va duce direct la dulap si o va gasi acolo, tinandu-si respiratia, si ma voi simti dupa aia extrem de penibil.

Datorita ei, am aflat ca, la 13 ani, e misto chiar si numai sa ma, na... frec de ea.

Datorita ei, am descoperit ca nu e imposibil sa ii trimit scrisori saptamanal si, dupa aia, din cand in cand, inca doi ani dupa ce am cunoscut-o.

Datorita ei, am simtit ca e nasol tare ca ea sa fie deja combinata si ca degeaba m-am tinut tot liceul dupa ea. N-a facut-o.

Datorita ei, mi-am exersat pentru prima si ultima oara (non)talentul de o agata. Adica, exact stilul - Eu: "Scuza-ma, n-ai un foc? Ea: Ba da, daca reusesti sa aprinzi un chibrit pe pantofii mei. El: Stai asa, ca ma duc sa cumpar o cutie, sa vedem daca merge.." Ce sa zic, odios.

Datorita ei, am vazut cum e s-o faci pentru prima oara. Si am mai remarcat ca, dupa aia, daca usa de la camera e inchisa pe dinafara, ea poate iesi pe geam si intra la vecini, chiar si mahmura fiind.

Datorita ei, am putut sa imi dau seama ca o tura asa, intr-o doara, pe la bucatarie, de revelion, ma poate aduce cu ea in pat. Si de inca o chestie.

Datorita ei, am observat ca, daca vrea sa imi arate cu tot dinadinsul ca e mai desteapta sau ca, ma rog, a citit muuult mai multe carti decat mine, simt tentatia irezistibila de a-i da flit cu prima ocazie.

Datorita ei, am aflat ca, daca arunca un chistoc pe jos, in parc, fix cand trece un gardian pe langa ea, are toate sansele sa-si ia o amenda de 50.000 de lei.

Datorita ei, mi-am dat seama ca, oricat de mult si de bine ne-am regula, momentele in care nu ne regulam sunt mai multe decat primele si ca, daca astea ultimele sunt in majoritate naspa, n-are rost.

Datorita ei, am vazut ca e naspa tare sa flirteze cu un mine in club, de fata cu fostul/actualul, ca aluia i se pune pata si vine sa o stranga de gat, la propriu, acolo, in club.

Datorita ei, am remarcat ca o pot f...e si daca are o greutate care probabil o depaseste pe a mea, cu conditia sa tina picioarele mult desfacute. Dar nu chiar din prima si daca nu se aseaza ea deasupra.

Datorita ei, am intuit ca nu prea e cazul sa fiu tentat cand ea ma vede ca pe un soi de frate mai mare.

Datorita ei, am observat ca o pot f...e si daca ea poarta mai mult decat mine la pantof, ba chiar ma si depaseste oleaca si pe verticala, si pe orizontala. Numai sa fie suficient de intuneric in camera.

Datorita ei, am resimtit cat de naspa poate sa fie ca taranetele de fost, actual, ce-o fi, sa aiba cheile de la casa in care eu dorm cu ea, sa vina dimineata pe la 6 si sa ne f..a cateva labe peste bot la amandoi, in timp ce dormim.

Datorita ei, am constatat ca, daca sunt matol si afara e intuneric, nici nu mai conteaza ca ea e grasa si urata. Totul e sa nu ma prinda zorii langa ea.

Datorita ei, am aflat ca, daca evident e sportiva, daca fac gestul de a ii pune mana pe crestet si daca il interpreteaza gresit, o sa ma doara rau mana dupa ce mi-o va strange tare de tot intr-a ei.

Datorita ei, am simtit prima oara cum e sa iti iei flit din cauza ca esti negativist sau ceva de genul asta. Dar si cum poti redeveni frecventabil cand a doua zi are de prezentat un proiect si se simte sus de tot in plop.

Datorita ei, am vazut ca, in principiu e OK sa ne mai regulam asa, din cand in cand, cand amandoi suntem pe uscat, dar la un moment dat incepe sa devina complet neinteresant.

Datorita ei, am descoperit ca sa ii loveasca un tir masina in aceeasi perioada in care o doare maseaua rau si fix in aceeasi perioada in care proprietara ii cere banii pe chirie in avans pe trei luni, asa, tam nesam, e de rau augur pentru un tip fraier, asa ca mine, care o imprumuta cu destul de multe lovele.

Datorita ei, am aflat ca chiar am o problema cu negativismul asta. Ca poate am imbatranit cam repede, sau ca, cel putin, sunt cam prea serios. Si, pe langa astea, inca o serie de lucruri practice, cum ar fi acelea ca, iacata, in mancare se pune vin de casa, in niciun caz de-ala de cumparat, sau ca spalatul pe dinti dimineata, inainte de a manca, schimba gustul mancarii.

Datorita ei, am aflat ca, uneori, relatiile de prietenie sunt de o mie de ori mai misto si mai durabile decat alea de iubire.

Datorita ei, am invatat ca pot fi si liber.

Si as mai fi avut atat de multe de invatat, dar am petrecut impreuna atat de putin timp...

Leger a propos de laghere

Placandu-mi mie sa citesc carti despre lagare comuniste - in principiu, sovietice, ca doar deh! lumina in ochi vine de la Rasarit, au fost destul de dese momentele in care am incercat sa imi imaginez cum as fi reactionat eu daca as fi trait in acea perioada in care erai luat cu duba uneori ziua in amiaza mare, dar de cele mai multe ori pe la 3-4 dimineata, si mai apareai, daca mai apareai, peste 10-20 de ani, dar imbatranit cu mult, mult mai mult, de atat.
Si imaginandu-mi eu asa, am ajuns, in principiu, la concluzia, ca vezi Doamne, as fi rezistat, ca as fi scapat cu viata si, eventual, nu cu foarte multe apasari morale. Ma vedeam in locul unui zek (detinut) dus unde altundeva decat in Kolîma (am si eu o obsesie...) si ce imi ziceam eu? Pe acolo erau multi, multi caini de paza, si rai ai dracu' Asta-i buna, le ziceam, nu stiu, cutu-cutu, sau poate le-as fi parut simpatic . Aer irespirabil? Ieseam pe afara. Nemancare crunta? Gaseam eu ceva, se mai puteau face combinatii si daca nu, rumegam iarba (oricum, si adevaratii detinuti faceau asta, ba inca faceau bine ce faceau, ca mai prindeau astfel o vitamina, ceva). Daca imi era frig-frig, ma imbracam in coaja de copac, in lipsa de altceva. Iar daca m-ar fi sculat cineva in miezul noptii in bataie, dadeam si eu, sau nu stiu, ma fofilam eu cumva. Si tot asa... nu mai continuu, ca, desi e senin si soare afara, cred ca ma loveste vreun traznet sau se aseaza vreo furtuna de zapada pe scafarlie, ca in desene animate.

Sa le iau pe rand? Offf...

Caini de paza
Ce caini de paza, antrenati sa sara direct la beregata? Mie mi-e frica si de astia maidanezi. M-au inconjurat odata trei, daca trei caini pot inconjura ceva, i-am luat eu cu cutulica in sus, cutulica in jos, pe dracu', latrau ca turbati, tot se apropiau si nu mai stiau cum sa ma haleasca. Sincer sa fiu, habar nu am cum de nu mi-au compostat fundul in noaptea aia.

Aer irespirabil
Acum vreo doua saptamani a plouat rau. Am luat doua statii troleul. N-avea aer conditionat, normal. Inauntru era sauna sau, mai degraba, asa, un fel de toaleta in care s-a turnat apa fierbinte direct peste... Miros de transpiratie, de apa statuta si de pisica plouata. Noroc ca aveam de mers doau doua statii, ca la mai multe cred ca nici nu rezistam.

Mancare
De ceva timp, am gastrita, sau ceva, vreun soricel prin burta, ca pe la 13-14 asa ma ia o foame, de mi se impaienjenesc ochii in cap. Saptamana trecuta o sfeclisem rau, ma simteam ca dracu', nu aveam energie... ce energie, ca abia ma mai tineam pe picioare. Si culmea, mancasem de dimineata, adica, de vreo 3 ore. Am luat, evident, pieptul de pui regulamentar, branza proaspata de vaci, iaurtul, ciocolata si merele obisnuite, adica, exprimat in grame, mancarea unui detinut din Kolîma pe vreo jumatate de an. Strict din punct de vedere cantitativ, ca altfel, nu cred ca pieptul de pui la gratar si branza proaspata au ajuns vreodata pe acolo. Dar poate ar fi trebuit sa mestec niste iarba, cine stie...

Frig
Aseara, in camera, cred ca erau vreo 30 de grade. Cu toate astea, stateam invelit in pilota pana la gat, ca aveam geamul de la balcon deschis si, daca ma dezveleam, ma lua cu racori... In Kolîma, daca erau -50 de grade, era numai bine sa te duci la serviciu incaltat cu paslari facuti din anvelopa de tractor. Daca erau -60, se mai gandeau daca sa te scoata, dar de obicei ajungeau la concluzia ca nitica inviorare n-a stricat nimanui, niciodata.

Bataia
Acum cativa ani, la Tulcea, am cunoscut o tipa, evident, din categoria celor cu care nu ar fi trebuit sa ma incurc. Si asta avea (avea? se pare ca avea) prieten, dar erau certati, dracu' sa-i chieptene. Imi zisese ea ceva, de un fost, actual, plm, dar oricum, eu eram oarecum in trecere, oricum urma sa plec peste vreo doua zile, asa ca... Nu am avut cine stie ce trairi nici cand, stand la o masa, cand tipa asta era la toaleta, am remarcat eu un tip asa, gen baiat vanjos de la tara, cum se uita insistent spre mine. Cand s-a intors gagica, hop si asta, s-a infiintat la masa.
"Ce faci, ma?", catre ea.
"Beau o cola", zice ea.
"Bei o cola?"
"Da, beau o cola".
"Nu imi faci si mie cunostinta cu noul tau prieten?"
"Nu".
"Atunci fac eu. Salut, eu sunt Nicu!"
"Salut, eu sunt Kolima (hehehehe)"
Plm... dupa aia, discutii intre ei doi. Peste vreo juma' de ora, se ridica si pleaca. Duca-se.
Am stat toata noaptea pe faleza si, spre dimineata, ma duc sa dorm la ea. Statea la gazda, intr-o casa. Am adormit instant. Frate, cred ca nimic nu e mai naspa decat sa te trezesti cu niste pumni in mecla. Nici nu stiam ce dracu' m-a lovit, dar parea ca nu se mai opreau, si numai nasul mi-l tinteau. Tahui de cap, buimacit de somn si cu 10-15 labe de taranete date din fundul gradinii direct intre ochi (plus ca asta era ceva si prin armata, ostean, plm), spre rusinea mea, n-am mai zis nici miau.

Dar na, cand inchizi "Povestiri din Kolîma", stai intins in pat (singur, nu cu inca vreo 200 de insi, cum era norma in Nord), nu te f..e nimeni la cap, ciugulesti cirese si e cald si bine, daca ti-e sete, te duci si bei apica, daca faci un pipi, te duci si faci un pipi, te gandesti ca, pana la urma, da-o dracu' de treaba, cat de nasol putea sa fie si in minele alea sau la taieri de padure?