miercuri, 27 octombrie 2010

Schimbarea la fata

Pe fiica-mea, daca o sa o am, stiu de pe acuma ca o s-o cheme Kolima, iar pe sora-sa, probabil, Vorkuta, oricata opozitie ar face maica-sa (daca-i baiat, habar nu am, dar probabil tot ceva cu rezonanta ruseasca). Adica, na, asta ar fi contributia mea la numele ei/lor, in rest, maica-sa n-are decat sa ii puna ce nume vrea, poate sa ii spuna si Tanta (chiar asa, de unde dracu' vine "Tanta"?) Dar ce mai stiu tot de pe acum e ca, si cand s-o naste, n-o sa pun niciodata, dar niciodata, poze cu ea pe facebook, sa zicem. Acolo, la poza de profil, ma refer. Adica, sa ma caute unul dupa nume, Kolima (hehe, sanchi), si sa dea de mutricica fiica-mi. Mi se pare de un kitsch fantastic. Ca sa ce? Ca sa am parte de la baieti de comentarii cliseistice mai mult sau mai putin retinuto-complezente cu "sa-ti traiasca si sa te bucuri de ea" si sa starnesc in inimile "friends-ilor" fete fiori umezi si idei lacramoase de maternitate?

Un comentariu:

  1. Cit de mult subscriu la ce spui...Crezusem ca am ramas singura si inconjurata de insipizi...

    RăspundețiȘtergere