Din pacate, nu am fost suficient de spontan sa strig "Ieeeee!!!" si sa topai un pic, cu o bucurie tampa si tinand degetele de la ambele maini in semn de "Victorie!", asa cum fac adolescentii surprinsi pe strada de reporteri si care simt nevoia sa faca ceva in secundele alea, sa nu treaca prin fata camerelor de filmat ca Voda prin loboda, dar n-au nicio alta idee pe moment. Sau sa arat degetul mijlociu catre cameraman, cum ar face baietasii de la mine din bloc care se strang in fiecare seara in fata liftului sa joace remy, ca o m..e fara adresa si, in acelasi timp, cu dedicatie catre toata lumea, asa, doar de dragul de a nu-si strica firma. Sau, macar, sa ma frec pe burta si dupa aia sa duc degetul la gura cascata, cu o figura plangareata si bataind a jale din cap, pentru a aduce la cunostinta guvernului traditionalul mesaj de transmis la TV al pensionarimii hamesite "N-avem baaaani! N-avem buteeeelie!"
