Doua surori

Sunt surori gemene. Poate cele mai frumoase din lume. Dar la fel de inaccesibile. Atat de reci, incat te ia cu frisoane numai cand te gandesti la ele. Pana si numele lor emana ideea de rece. Sunt mereu una langa cealalta, si uneori pare ca se tin chiar de mana. Si totusi, istoria nu le putea separa mai mult decat a facut-o in urma cu ceva timp. Asa incat acum vorbesc limbi diferite si, mai ales, se vad cu oameni complet diferiti.
Una se intalneste in general cu turisti straini, plini de bani, care cauta senzatii tari alaturi de ea, care vor doar sa se distreze sau sa isi testeze limitele. Dar acesti aventurieri sunt putini. Ea petrece aventuri intense, de cateva saptamani cu ei, si care se lasa cu despartiri amiabile si chiar cu promisiuni de revenire. S-a terminat, la revedere, turistii se suie in avion si dusi sunt. Unii dintre ei chiar filmeaza aceste aventuri si dupa aceea vand casetele si fac bani din asta. Iar ceilalti privesc cu interes aceste experiente si simt o chemare irezistibila de a trai si ei aceleasi lucruri.
Cealalta sora e atrasa insa de lucrurile murdare. Petrece ani intregi cu toate scursurile societatii, sau cu oameni pe care alti oameni ii considera asa. Cu multi, extrem de multi. Cu criminali, cu hoti, cu proscrisi - intr-un cuvant, cu detinuti. Cei care se cupleaza cu ea o fac total impotriva vointei lor si departe gandul de a petrece o perioada de relaxare aici. Relatiile astea nu sunt nici pe departe o aventura. Sunt tot ce se poate mai rau. In majoritatea cazurilor, aceasta sora isi omoara partenerii, asta dupa ce ii pune sa munceasca pentru ea ani in sir, sa ii aduca aur, iar daca acestia nu mor, sunt distrusi psihic. Mai mult, cand relatia se incheie, nu o mai pot parasi niciodata si raman sa ingroase randul celor avuti de ea si care apoi, cand nu ii mai sunt de folos, sunt aruncati ca niste rebuturi.
Sunt doua surori gemene despartite de geografie prin cativa kilometri, dar de istorie, prin tot ce poate istoria sa desparta doua teritorii. Pe una o cheama Alaska. Pe cealalta, Kolîma.

Mono- pe bi-

O plimbare sambata, cu bicicleta, pe Kiseleff. In capat, la Piata Presei, erau stransi o gramada de biciclisti, cam cum se aduna motociclistii sa dezbata in ce mod sa atraga atentia "celorlalti participanti la trafic" ca exista si ei pe-acolo si ca, na, trebuie sa-i ocrotesti - cum dracu' sa-i ocrotesti pe astia, cand de-abia apuci sa-i vezi in oglinda retrovizoare? Cred ca erau cel putin 50, de toate varstele. Am trecut pe langa ei ca voda prin loboda. Nu m-am oprit sa ii intreb daca s-au stans acolo spontan sau organizat, daca fac parte din vreo asociatie care isi cere si asta dreptul de a pedala liber prin oras sau orice altceva. Nuuu, am pedalat agale pe langa ei, uitandu-ma lung, cu un gand in cap de genul "Ati fi voi ecologisti, da' ce va mai place sa ardeti gazul...", am traversat pe trotuarul celalalt si dus am fost.
Si dupa aia ma intreb de ce n-am niciodata cu cine sa beau o bere.