Inapoi in Nord

Mi-a cam fost dor de tine.

Zek

Zeka nu-si faceau niciodata planuri dincolo de ziua de azi. "O duc asa azi si maine mai vedem cum o fi, daca o mai fi". Adevarul e ca la ce bun sa isi faca? Oricand puteau sa isi ia "9 grame de plumb in ceafa", sa moara de frig, de foame, sa constituie material didactic al criminalilor vechi pentru astia mai tineri care aspirau sa intre in gasca in legatura cu modalitatile in care poti omori un om folosindu-te de orice. Pica ceva peste ei, li se oprea inima, faceau atac cerebral... In cate feluri nu poate muri un om?

Tot ma gandeam eu ca parca-parca mi-ar fi placut sa ajung intr-un lagar (curajosule!). Habar nu am cat as fi supravietuit. La cum imi ghioraie matele pe la 2 dupa-amiaza, dupa ce pe la 10 mi-am luat micul dejun, inclin sa cred ca nu mult, macar din cauza foamei. Sau la ce frig imi e daca ies cu capul gol la 4 grade Celsius. Sau la cum imi tremura picioarele cand trec pe langa un caine vagabond (cum o fi cand un soldat pune ciobanescul german pe tine?)

Dar ceva-ceva tot am in comun cu detinutii din lagarele siberiene (astia-s zeka). Nu imi fac niciodata planuri pentru mai tarziu de maine.

Nu, nu stiam ca rata e grasa

Teoretic, e o intalnire informala dintre client si aia pe care clientul ii freaca non-stop la cap. O cina. Practic, pentru tine, e ceva mai mult de atat. E atingerea dintre doua lumi. Atingerea superficiala dintre lumea in care esti obisnuit sa te stergi pe maini dupa ce te speli cu un prosop de bumbac, pe care dupa aia il arunci intr-o lada sub chiuveta, si lumea in care, dupa ce te speli, iti incalzesti un pic mainile sub uscator, apoi le bagi in buzunar, chipurile cauti ceva pe acolo, ca sa le usuci de-a binelea. Atingerea dintre o lume in care concediile se fac la ski la granita cu Elvetia - deci nu in Italia, Franta, Germania sau Austria, ci la granita cu Elvetia - si o lume in care un asfintit langa Agapia e tot ce poate fi mai frumos pe lume. Scurta suprapunere a unei lumi in care meniul e un meniu cu o lume in care meniul e de fapt curs de limba franceza, nivel avansat.

Dar ce sa vezi? Chiar si asa, reusesti sa faci fata cu succes. Esti imbracat ok, stii ce sa comanzi (bineinteles, dupa ore intregi de studiu prealabil asupra meniului si sfaturi de la colegi care au mai trecut prin dintr-astea), nu scapi nimic pe tine, nu ai decat o mica-mica tentatie sa impaturesti la loc prosopul de bumbac si sa il pui la loc, dar te gandesti "Bai, ia stai putin, cum dracu', adica eu ma sterg pe bot cu el si dupa aia vine altul si se sterge si el la bot? Mai trebuie sa fie ceva", si te uiti jos si vezi ladita unde trebuie sa il arunci)... Pare ca te acomodezi destul de lejer cu lumea asta noua. Nu esti tu de acolo, dar nici nu pari complet bulversat, dat jos cu doua ore in urma din personal.

Asta numai pana cand cineva de Dincolo te intreaba cu un amestec de mirare si inca ceva, poate dezaprobare, "Cum, nu stiai ca rata e grasa?"

Curajosule!

Trezeste-te la 5 dimineata, dar nu, nu cu ciocanul batut in sina de tren, ci cu melodia ta favorita setata ca alarma pe telefonul ala, stii tu care. Si asta dupa ce te-ai culcat la 9 seara, in patul tau, nu laolalta cu alti 200 de insi, dintre care vreo 50 cel putin nu ar avea nicio tresarire sa-ti infiga un cutit in spate. Bea-ti cafeaua linistit, in timp ce citesti presa si vezi ce prostii au mai scris "friendsii" tai pe site-ul ala albastru. Pe urma, du-te la buda, mai stai si acolo 20 de minute. Fa vreo 300 de flotari, papa ceva bun si bea un ceai fierbinte. Asta in timp ce in bucatarie e cald si bine - ma rog, de la aragaz, nu de la calorifer, dar ce mai conteaza? Pe urma, pune-ti niste sosete groase, blugii, ghetele, un pulover si haina de iarna. Iesi pe usa cand vrei tu, fara sa te numere cineva, in fond, esti unul singur, nu? Coboara in statie si ia autobuzul care vine imediat, nu trebui sa-l astepti o ora si, oricum, chiar daca ar fi trebuit sa-l astepti, afara e destul de placut. Stramba un pic din nas ca iar trebuie sa mergi in compania taranetilor din Militari si, mai ales, a umflatei aleia sinistre care isi baga p..la non-stop, si la telefon, si in femeile care ii atrag atentia ca, fiind ditamai scroafa, ocupa tot culoarul. Da-te jos la autogara, ia-ti bilet, intinde-ti picioarele cat vrei tu, e loc destul, scrie chestia asta pe blog de pe acelasi telefon, pregateste-te sa mai faci un somnic si totusi gandeste-te ca "Ba, ce nasol e sa te trezesti la 5 dimineata!"

Si mai indrazneste pe urma sa crezi ca, la o adica, ai fi facut fata intr-un lagar din Kolima!

Cuvintele sunt in alta parte

"Bread from Lend-Lease flour possessed and amazing quality: anyone who ate it stopped visiting the toilet; once in a five days a bowel movement would be produced that wasn't even worth the name. The stomach and intestines of the convict absorbed without remainder this magnificent white bread with its mixture of corn, bone-meal, and something else in addition - perhaps hope".

Din "Povestiri din Kolîma" de Varlaam Şalamov, "Lend-Lease".

Citesc fraza scrisa cu bold si pe urma citesc ce-am scris eu intr-o prezentare in powerpoint. Parca astea ale mele nici nu merita denumirea de cuvinte.

Tot la vorba mea ati ajuns

"Astăzi, 16 noiembrie 2006, aşezăm piatra de temelie a ceea ce va deveni Pasajul Suprateran Basarab, unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură din România ultimilor ani.

Ne manifestăm încrederea ca, dincolo de implicaţiile de ordin rutier, această construcţie să fie mai mult decât un simplu pasaj şi să devină un simbol, o adevărată punte de legătură cu acel Bucureşti pe care ni-l dorim cu toţii: o capitală modernă, în rând cu marile metropole ale Europei.

Fie ca Pasajul Suprateran Basarab să reprezinte doar prima etapă din dezvoltarea durabilă şi sănătoasă a Capitalei României!"

Mda, destul de penibil, dar na, eram la inceputul carierei cand am scris chestia asta. Care acum e ingropata la cativa metri sub primul stalp de sustinere al pasajului Basarab. Insa luandu-ma dupa reactiile cetatenilor care s-au trezit duminica la 5 dimineata sa treaca ditamai parleazul, se pare ca, desi cam cu intarziere - au trecut 5 ani - am cam avut totusi dreptate.

Papadia

Gata! Au zburat toti pufii de papadie.