Robota

Hai sa ne gandim putin: in toate 4 colturi ale locului ingradit cu sarma ghimpata sunt turnuri din care niste gardieni abia asteapta sa traga (mai intai in tine si dupa aia, sanchi, in aer, ca asa e regulamentar, sa se auda doua impuscaturi, adica mai intai tragi in aer si dupa aia dupa bandit, da' e mai misto sa tragi mai intai in bandit si dupa aia in aer). Afara sunt cel putin -30 de grade si tu esti incaltat cu CEZ-uri - un soi de opinci facute din anvelope de tractor. In rest, Dumnezeu cu mila: cat de multe carpe se poate, doar-doar ti-o fi mai cald. Mancare, ca-n Gulag: paine neagra si terci, dac-or fi si alea.
Una peste alta, nasol. Nasol rau de tot. Numai de munca nu-ti arde. Si totusi, culmea! dai la tarnacop sau la topor ca disperatul. Adevarul e ca, daca n-ai face asta, ori ti-ai lua, vorba aia, 5 (parca) grame de plumb in ceafa, ori ai ingheta de frig, cu tarnacopul/toporul in mana. Cumva, e ca un fel de fuga - de moarte prin inghetare, de moarte prin impuscare, de timpul care trece prea incet (sau prea repede?) De ganduri prea adanci sau, dimpotriva, prea superficiale: oare cata paine ne-o da diseara (desi intrebarea asta, in Gulag, nu e deloc superficiala. Dimpotriva, e cea mai profunda intrebare pe care ti-o poti pune).

Iunie. Plus 30 de grade. Pedalam ca disperatul pe bicicleta prin oras, fugind nici eu nu stiu de cine sau de ce.
Sau incotro.