Kolimache prietenache

Nu mai sunt foarte la curent - vorba vine - cu activitatea agentiilor spatiale din lume, dar banuiesc ca exista cineva care din cand in cand trimite cate un semnal de pace si prietenie in spatiu, sa nu creada cumva congalaxienii nostri, daca or exista, ca vrem scandal. Nu stiu, de fapt, probabil semnalul asta se trimite incontinuu, doar-doar o raspunde cineva, macar cu replica aia faimoasa, "Nu stiu, dom'le, eu nu sunt de pe aici, eu sunt tocmai din galaxia V19K37. Parerea mea..."Ei, oricum ar fi, important nu e asta, ci ideea in sine e ceva, de a trimite un mesaj in spatiu, mesaj pe care dracu' stie daca l-o primi cineva. Iti dai seama cum sta ala acolo, emitatorul, cu ochii in monitoarele alea, tensiunea in care poate ca intra cand, nici nu stiu, semnalele alea o iau un pic razna, semn ca poate vreun omulet verde s-a plictisit sa i se trimita de pe Pamant capsule cu tablouri de Da Vinci, muzica de Beethoven si "Johnny B Good" si cere si el ceva mai actual.
In fine, atata vorbaraie... La asta ma gandeam acum doua nopti cand nu puteam sa adorm. Am luat telefonul si am trimis doua SMS-uri, apoi am asteptat si am tot asteptat piuitul ala dublu pe care il face Nokia cand primeste mesaj. Ma simteam de parca as fi trimis un semnal in cosmos, cu speranta ca poate-poate vine ceva inapoi.
Dar un raspuns n-a mai venit neam.