Am vazut aseara o frizerie pe Calea Victoriei care arata fix ca acum 20-30 de ani, neschimbata, cu acelasi gen de pardoseala, cu pietricele dintr-alea albe in ciment, cu scaune de pe vremea barbierului din Sevilla, cu faianta alba, ordinara, pe pereti, cu, nici nu stiu cum sa le zic, castile alea sub care isi bagau cucoanele capul sa le stea cocul ferm, ca niste jumatati de ou, cu lumina slaba si, in general, cu aerul ala rece pe care il emanau frizeriile pe vremuri. Si vazand frizeria asta, am avut o revelatie:
Acum destui ani, cand ma ducea maica-mea sa ma tund, eram asa mic, incat nu imi iesea capul deasupra spatarului scaunului si nu putea frizerul sa ma tunda din cauza asta. De aceea, exista o scandura pe care hair stylistul de rit vechi o punea peste cotierele scaunului, iar eu ma asezam pe aceasta scandura. In acest fel, ajungea si scafarlia mea la un nivel la care frizerului ii venea mai usor sa ma tunda.
Ei bine, am constientizat prima data in viata mea ca am crescut cand nu a mai fost nevoie de scandura aia.
P.S. Nea Erdinci e frizerul la care ma duceam sa ma tund. Cum de mult nu mai am ce tunde, n-am mai trecut de cel putin 10 ani pe acolo, dar pun pariu ca si acum suie copiii pe scandura.
GIFs From The Tent
Acum 8 ani
s-ar putea ca la frizeriile fiţoase, gen Ciofolici, să existe fotolii speciale; în rest -- cu siguranţă, scândurica pusă de-a curmezişul ţine şi azi de memoria noastră colectivă...
RăspundețiȘtergereStiam eu ca nu sunt singurul care s-a mai asezat pe scandura aia!
RăspundețiȘtergereDar la ce anume adresă e frizeria de care faci vorbire?
RăspundețiȘtergereE chiar vizavi de Palatul Telefoanelor. Recuonsc, nu am intrat, era inchis si, oricum... ce dracu' sa caut intr-o frizerie? Dar era seara si inauntru era lumina, asa ca am putut arunca un ochi inauntru
RăspundețiȘtergereera ceva similar cu cele descrise de tine pe strada Academiei, tot un spaţiu ca de spital, cu un şir de fotolii antice şi sinistre, cu aceleaşi oglinzi în care s-au privit mii şi mii de muşterii de-a lungul deceniilor...
RăspundețiȘtergereastea vor dispărea, şi ne vom tunde cu scule electronice, fără să fim atinşi...căci, d'not touch me devine sloganul contemporaneităţii.
merci de precizare!
Voi va veti tunde, ca eu....
RăspundețiȘtergere