Aux musique, citoyens!

Aseara, in atmosfera deosebit de calduroasa si de primitoare a Salii Palatului, tovarasul Yann Tiersen, artist emerit al poporului francez prieten, a cantat - si a incantat - cateva dintre cele mai indragite slagare ale sale.
Animat de o inalta constiinta artistica, tovarasul Yann Tiersen, impreuna cu ceilalti muzicieni prezenti pe scena alaturi de el, a oferit publicului bucurestean un spectacol pe masura valorii sale ridicate. Imbracat modest - cu anumite influente cosmopolite, totusi, la care ne exprimam pe aceasta cale convingerea ca va renunta in viitorul apropiat, si ne referim aici la blugi - cantautorul francez le-a dovedit spectatorilor ca este un virtuoz al vioarei, chitarei si a altor instrumente, puse in slujba crearii unor melodii pe gustul maselor populare. Dovedind ca si-a insusit criticile primite cu ocazia lansarii compozitiilor de pe discul "Good bye, Lenin" - si ca veni vorba, cum adica good bye, Lenin? De Lenin nu ne despartim niciodata, tovarasi! - precum si a celor in care se referea la evolutia pe care anumite elemente cu un grad scazut de constiinta politica ar numi-o fabuloasa a tovarasicii Amelie Poulain, compozitii care, prin ritmul ceva mai lent, denotau un sentimentalism minor, de combatut, tovarasul Tiersen a prezentat aseara o suita de acorduri inflacarate, sustinute de chitari si mai ales de toba - pe care am remarcat, cu o deosebita mandrie, steaua rosie calauzitoare - acorduri ce i-au miscat adanc pe spectatori. Ajunsi in acest punct, ii recomandam pe un ton prietenesc, dar in acelasi timp ferm, tovarasului de la bass ca, pe viitor, sa renunte la atitudinile provocatoare pe care le-a manifestat aseara, cand s-a miscat intr-un mod indecent, contrar eticii proletare, dovedind astfel influente decadente specifice capitalismului putred. Dand dovada de o energie ce nu poate izvori decat din dragostea sa fierbinte pentru muzica dedicata tuturor oamenilor muncii de la orase si... de fapt, numai de la orase, tovarasul Tiersen a reusit sa distruga un arcus de vioara, fapt ce nu l-a impiedicat insa sa daruiasca publicului din preaplinul talentului sau artistic pana la sfarsit. Indragitul interpret francez si-a incheiat initial recitalul dupa o ora, dar a revenit pe scena, la chemarea fierbinte a celor prezenti, pentru inca o jumatate de ora. Intr-un final, cei cinci muzicieni, in frunte cu tovarasul Tiersen, au parasit scena, insotiti de aplauze furtunoase, care s-au transformat in ovatii.
Desigur, au existat si lipsuri, care au constat in completa neutilizare a acordeonului si a pianului, fapt ce a dus la inselarea anumitor asteptari pe care le aveau de la tovarasul Tiersen spectatorii de la Sala Palatului. Alte lipsuri - pe care nu credem ca ne-am indeparta prea mult de adevar daca le-am numi adevarate sabotaje, pentru care trebuie cautati faptasii si pedepsiti exemplar pentru ca astfel de evenimente reprobabile sa nu se mai repete - au constat in proasta sonorizare a anumitor instrumente - spre exemplu, vioara - precum si a vocii, care s-au auzit la un nivel deosebit de scazut, fapt ce constituie o grava abatere de la misiunea asumata de un cantaret de a veni in beneficiul cresterii ridicarii nivelului maselor largi.
Alte lipsuri, neimputabile de aceasta data tovarasului Tiersen, au constat in folosirea, de catre elemente ce au tradat astfel atitudini nesanatoase mic-burgheze, a aparatelor telefonice mobile pe post de camere de luat vederi, in conditiile in care aceste activitati subversive erau strict interzise. Noroc cu spiritul vigilent al tovarasilor din dispozitivul de securitate, care au inabusit din fasa asemenea provocari ordinare.
Dupa recital, s-au putut auzi si cateva pareri pe care noi le-am numi defetiste, neprincipialiste, conform carora spectacolul a dezamagit printr-o prea mare agitatie, fapt ce a provocat anumite tulburari in randurile cetatenilor de pe scaune.
In ceea ce il priveste pe tovarasul Kolima, acesta s-a dovedit si de aceasta data un element provocator, refractar preceptelor constiintei inaintate, marcat de un individualism ce trebuie combatut de fiecare data, fara mila, sfidand prin decizia sa de a asista la spectacol de unul singur.