Critica natiunii dure

Chestii ridicole:

• gagicile gen office care fumeaza pe strada;
• eticheta de pe talpa pantofilor cu toc nou cumparati de doamne si domnisoare. Cand astea pasesc, din spate se vede eticheta de pe talpi. Si ar fi asa usor sa o dezlipesti de acolo!
• blugii aia pana, care se ingusteaza spre glezna, la baieti (dupa cum arata, as zice mai degraba "baietei"). In mod obligatoriu, din cate am vazut, astia se poarta combinati numai cu conversi si ori ca asa sunt croiti ei, ori ca asa sunt croiti aia care ii poarta, ori ca asa se merge cu blugii astia, efectul e ca tipii imbracati cu asa ceva pare ca au luat o teava intre picioare;
• tipii si tipele care isi pun ochelarii de soare pe fatzau chiar si cand au de mers maxim 10 metri pe-afara.
• tipii bondoci care poarte blugi cu turul lasat. In acest fel, picioarele lor scurte si grasute par si mai scurte si si mai grasute;
• labagii astia emo;
• prostanacii in pantaloni scurti care isi trag sosetele pana sus, indiferent cat de lungi sunt. De fapt, astia parca numai sosete lungi isi iau. Sunt pana la genunchi? Pana la genunchi si le trag!
• ciorapii aia de dama cu niste imprimeuri dubioase pe ei. Odata ma uitam la una care purta asa ceva si am compatimit-o in gand, am crezut ca are o boala de piele sau ca o caftise barba-su, cand am vazut petele de pe picioarele ei. Pe urma mi-am dat seama ca petele alea erau de fapt imprimeurile ciorapilor.
• pizdulicile care nu pot sa conduca daca nu au telefonul la ureche si tigara in gura;
• stupizii care se admira in geamul usilor de la metrou. Se cracaneaza asa, departeaza mainile de corp si se tot studiaza pana coboara. Din cand in cand, se incordeaza, lasa capul pe spate si trag si o ocheada din profil, asa... Groaznic!
• cuplurile de tarani vag orasenizati care isi cumpara treninguri si pantofi de sport si sosete sport (in principiu, Adidas) si se plimba imbracati asa duminica prin oras;
• babele vopsite mov. De ce aleg ele culoarea mov in special, nu stiu. Un mov tampit.
• cuplurile sarutandu-se cu foc in fata unui raft cu faina, malai si altele de genul asta, in Cora;
• alte cupluri despartindu-se cu greu cand unul dintre ei trebuie sa ia autobuzul, tramvaiul, metroul. Ala care tre' sa plece se duce spre autobuz, se intoarce, se mai imbratiseaza o data, pe urma il priveste pe celalalt lacrimos, celalalt se uita si el/ea la fel de lacrimos, isi surad, nu ii da drumul, se tin de mana pana in ultimul moment si cand soferul e gata-gata sa inchida usile, urca si asta in sfarsit. De cele mai multe ori, in spatele astora se nimereste un tip care vrea sa urce in mijlocul de transport si nu reuseste din cauza barajului uman din fata. Si tot de cele mai multe ori, ala din spate sunt eu;
• alte cupluri care, cat dureaza drumul, juma' de ora, o ora, sau cat asteapta autobuzul, stau asa, numai imbratisati. Unul nu zice nimic, se uita amandoi in jos, cu niste moace triste, de parca asteapta sa plece pe ultimul drum.;
• santul pe care mi-l lasa castile pe scafarlie.

Evident, sunt mult mai multe!