Piata Romana, nr. Spitalul 9

Aseara n-aveam chef sa ajung acasa prea repede, asa ca am luat-o pe jos de la Victoriei pana la Leu, pe la Universitate.
Aproape de Romana, pe partea dreapta, e o casa dintr-aia misto, de prin perioada interbelica, dar paraginita rau de tot. Cred ca nici curent nu are, usa, din cate am vazut, nu se inchide. Nu stiu cum arata pe dinauntru, dar probabil ca, fiind locuita de cine e locuita, e nasol tare. Oricum, nu asta e important, ci, cum ziceam, proprietarul (?) ei. Asadar, in casa asta sta un semi-boschetar (boschetar, boschetar, da' are casa in centru?). Ca o fi a lui casa, ca nu o fi a lui, chestia e ca el o bantuie. Ei, de ce zic ca asta e semi-boschetar. Nenea asta vinde carti. E anticar, dracu' stie, dar are o gramada de carti. In urma cu vreo doua saptamani, am trecut pe acolo. Omul era afara si fuma, iar curticica din fata casei era plina de carti. Un ochelarist rasfoia un volum. Cand m-a vazut pe mine, anticarul m-a intrebat zambind, si foarte frumos, ce carte caut. Cautam "Povestiri din Kolima", evident (asta daca se intreaba cineva de ce se numeste chestia asta "povestirile lui kolima"). Ochelaristul da sa ii faca loc mosului, care venea spre mine sa ma auda mai bine. "Aaaa, dar va rog, luati loc pe scaun, poftiti, stati jos!", ii zice mosul, foarte curtenitor. Ma rog, n-avea cartea aia, si-a cerut scuze, adio si-un praz verde. "Sa mai treceti pe-aici!", imi zice inainte de a ma carabani.
De ce am insistat atat pe detaliile astea? Pai uite de ce. Pentru ca aseara, cand ajung in dreptul casei, pe tot trotuarul, pana aproape de strada, erau o gramada de carti, aruncate in devalmasie pe jos. Cred ca erau cel putin 300 de volume sau ceva pe-acolo. Ma apropii de gard si ma uit dupa mos, cu gandul sa il intreb iar de "Povestiri...". Mosul era in curticica, in niste blugi rupti peste tot si in picioarele goale si abia se vedea dintr-un alt maldar de carti. Ma pune dracu' sa-l intreb: "Da' ce faceti cu cartile astea aici?" Ma gandeam ca, cine stie, mi-o zice ca nu mai vrea sa le vanda, ca le-a scos afara pentru ca toata lumea care trece pe strada sa isi aleaga o carte si sa o ia, ca un fel de cadou. Cand colo, ce sa vezi! Mosul se ridica dintre carti si da sa se apropie de gard, cu o mutra amenintatoare si al dracului de nervos:
-Bai omule, de ce ma intrebi ce fac cu ele? Le sortez, aia fac. Ai treaba? Ca daca n-ai treaba, te pun sa le sortezi! Te platesc, da' sa mi le sortezi! Zii, ai treaba?
Ma gandeam "ce-ar fi daca?", dar cand m-am uitat iar la cate sute de carti erau pe jos, i-am zis "pas".
-Atunci de ce pula mea ma intrebi ce fac cu ele? Le sortez, ba, n-auzi ca le sortez? Ba baiatule, tu nu esti intreg la minte? Cum pula mea ma intrebi tu ce fac cu cartile? Te deranjeaza pe tine ca le-am scos pe trotuar? Le-am scos sa le sortez!
-Da' ce tipati asa? Voiam sa...
-Ba, daca ai treaba, ia du-te, ba, d-aicea si lasa-ma-n pula mea in pace! Pleaca-n pula mea!
Am plecat si l-am lasat sa-si sorteze cartile, ca mintile, dracu' i le mai sorteaza.